Articole despre bunici

E plin internetul de meme de genul acesta: un fund de lemn cu un boț de mămăligă pe el, sau cu o felie de pâine cu untură (acompaniate sau nu de brânză și ceapă), cu legenda ”Mai ții mine ce bun(ă) era?” Sau fotografia unei ”Eugenii”, alături de care scrie: …

“Convenția” ne lăsa în deal la han, nu era încă asfalt în sat, așa că autobuzul care ducea călătorii în Târgul Neamțului îi risipea pe parcurs și pe cei care mergeau “acasă”. – Bună sara! – Bună seara! În sat era mereu o liniște care mie, copil de asfalt, mi …

Nu știu de câte ori îmi spusese bia, bunica adică, să nu beau lapte după ce mănânc fructe. Păcatul a căzut tot pe dumneaei, de unde să știe, când a vrăjitorit în cănile mari, înflorate lapte cu cacao, după care a îndesat două felii generoase de pâine coaptă de mama, …

Din ciclul “Sunt plină de amintiri” În seara aceasta am stat un pic la povești cu niște clienți care-mi sunt foarte simpatici. I-am cunoscut în vară și ne-am plăcut din prima zi. Vin des, comandă mult pentru acasă și sunt extrem de generoși. El e un tip foarte jovial, înalt …

Avem impresia că ne schimbăm de la o generație la alta și că orice pe lume începe cu noi. Că suntem mai grozavi, mai rafinați și întotdeauna mai cu moț decât predecesorii noștri. Însă, dacă inteligența umană a venit odată cu omul, iar diferit pentru perioadele istorice a fost doar …

Când cunoști locul tău în sistem, de orice fel ar fi el, totul devine mult mai ușor, mai clar, mai fluid. Însă, astăzi, omul nu își mai cunoaște locul în sistemul numit viață. Nu mai știe că este trecător, atât de trecător! Nu mai știe că este musafir pe această …

Cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă, cineva, nu-mi amintesc cine, poate chiar sora mea, i-a pozat pe bunicii mei pe banca de la poartă într-un fel deosebit. Unu-n altul, lipiți, zâmbind a viață frumoasă, cu ochii vii și fericire nedisimulată, fotografia aceea tronând în odaița cu tavan …

Am avut și eu ca oamenii din secolul trecut patru bunici, două doamne și doi domni. Îmi mai trăiesc un bunic și o bunică.   I. ANGELA S-a dus, la optzeci și opt de ani, și bunica mea Angela. Iubirea însă nu se va sfârși niciodată. Și am iubit-o mult …

„Noi, generația cu cheia de gât, suntem o generație de depresivi lipsiți de dragostea părintească, care nu recunosc asta pentru că depresia, în România secolului XXI, e încă o rușine, nu o boală.” Până acum vreo trei ani, începeam și eu cu tot felul de acuze și poate ceva scuze. …

Moșii de vară. Dar nu cei din cer, ci moșii noștri de pe pământ. Care sting lumina din cameră atunci când merg la baie. Și lumina lor e mai mereu o veioză mică. Și care au noptiera și masa din bucătărie pline cu medicamente. Care se trezesc de pe la …