Articole despre bunica

Era 1 martie, dimineața se anunțase în toată splendoarea ei: efervescentă, senină, incredibil de caldă și de colorată pentru un început de primăvară. Peste mai puțin de trei săptămâni, împlineam zece ani și mă galvaniza la maxim ideea zilei mele de naștere, chiar dacă nu aveam nici tort, nici cadouri, …

Mă pregăteam să ies pe ușă, mă grăbeam să-i spun bunicii La revedere, iar ea se oprea din ce făcea, mă studia rapid, în timp ce eu mă fâțâiam în fața ei, mă învârteam să mă vadă din toate părțile… Mă întreba apoi, vag nemulțumită, chiar dacă zâmbind: Pălăria și …

Atunci când nu pot avea propriii copii, oamenii înfiază. Însă sunt mai rare cazurile când, deși au copii, aleg să înfieze. Și nu un alt copil, ci… o bunică. Așa s-a întâmplat în familia prietenei mele. Părinții ei rămăseseră ambii orfani din tinerețe și probabil că asta a contribuit mult …

Bunicul a iubit-o mult pe bunica. Bunica îmi povestea cum s-au cunoscut. Amândoi orfani. Prima oară, s-au văzut în curtea internatului în clasa a VII-a și apoi într-a XI-a, bunicul a revăzut-o, au schimbat două vorbe, s-au plimbat și au povestit diverse și apoi, ultima dată, i-a adus o carte și o cruciuliță. Ultima …

Normalitatea poate aduce atâta bucurie… Sunt ani de când îmi petrec Crăciunul singură. Și atât de tare mă durea singurătatea, încât simțeam nevoia să îmi cumpăr mâncăruri mai multe decât putea mânca o armată de musafiri, aveam frigiderul plin de băutură, pe care de obicei o și consumam și nu …

Sfârșit de toamnă. Crepuscul. Duhul zilei îți scutură veșmintele de lumină. Se pregătește să lase loc nopții. Privește, pentru ultima oară, căsuța mică, ascunsă printre copaci, cu geamurile mici și aburite de răsuflarea rece a bătrânei întinsă în pat și acoperită cu o pătură ca un lințoliu. Bătrâna își adună …

Azi a mirosit a iarnă. Pentru prima dată pe anul acesta. Nu încă a ger năprasnic, convingător, care să-ți taie respirația. Și totuși, am simțit prezența timidă a anotimpului argintiu. Iarna nu obișnuiește să vină deodată. Ea vine treptat, dezvăluindu-se pe îndelete, prin aromele-i îmbietoare. Întâi – cea de dovleac. …

Drumul parcă nu mi se mai pare atât de lung cu muzica preferată şi gândurile inspirate. Ştii, muzica m-a scos întotdeauna din cele mai ciudate stări. Când eram copil, mă izolam într-o cameră, îmi puneam căştile pe urechi şi citeam. Aşa s-a petrecut toată copilăria mea şi adolescenţa. Trăiam acolo …

Noi, generaţia cu cheia de gât, suntem o generaţie de depresivi lipsiţi de dragostea părintească, care nu recunosc asta pentru că depresia, în România secolului XXI, e încă o ruşine, nu o boală. Suntem generaţia acelor copii care au crescut fără să simtă iubirea despre care li se repeta zi …

Iartă-mă pentru că îndrăznesc să mă adresez ție așa de familiar, știu că nu ne cunoaștem. Ce mai faci? Îți merge bine? Sunt copilul tău, așa mi s-a spus. Când eram mică, tata era bunicul. Mă ducea la orășelul copiilor și îmi cumpăra portocale. Odată l-am supărat, mergând cu el …