Articole despre bunica

Într-o zi, pe când aveam vreo șase ani, căutam prin scrinul bunicii „cutiuța cu bunătăți” (acea cutie în care ea ținea tot felul de dulciuri, pe care noi, copiii din orășelul de graniță, Turnu- Severin, le știam chiar pe numele lor sârbesc- kikiriki (arahide învelite în caramel), eurokrem (delicioasă cremă …

Bunica avea agățat pe perete un tablou cu primul ei nepot, Traian. Între timp, nepoții i se înmulțiseră și nu că ne-ar fi iubit mai puțin, dar ori nu a mai avut loc pe perete, ori nu a mai avut timp să înrămeze fotografii cu restul copiilor, fiind poate prea …

Trebuie să spun din capul locului că nu există pe Pământ persoană care să gătească mai bine decât mama! Pur și simplu, nu există! Punct! O cred cu fiecare papilă gustativă și o repet în fiecare amintire receptată de retină. Dar ea gătește mâncăruri normale, nu… cocofisuri! Cocofisurile, dacă vă …

Nu îmi aduc aminte decât eu, mama și tata, vacanțele, corvoada aia cu spoveditul la bisericuța neîncăpătoare din sat, cerberul de bunică-mea, precursoarea parentingului de azi. Poveștile, filmele, cărțile: Cenușăreasa – Prințul, Albă ca Zăpada – Prințul, Ileana Cosânzeana – Prințul, Felix și Otilia, Romeo și Julieta, Rhett Butler și Scarlett …

Victoria s-a căsătorit cu Ion, un băiat tare bun, vecin cu părinții ei, din dragoste. Ion muncea pe șantierul de construcții, iar Victoria, care făcuse Liceul Economic din oraș, era casieră la Gara CFR. După numai un an, au avut o fetiță frumoasă căreia i-au pus numele Mălina. Copila creștea …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri”. Cred că aveam vreo șapte ani, când nu știu de ce şi cum (nu-mi amintesc prin ce împrejurări), am ajuns de Paști la Drăgășani, la sora bună a mamei, tanti Delu. Nu am știut niciodată cum o chema, de fapt, pe sora bună, dar …

De Paște, învie un domn numit Iisus, fiul Mariei și al tâmplarului Iosif, din îndepărtatul ținut al Betlehemului. Cuprinși de acest straniu eveniment al minții, familiile se strâng la un loc să se roage, să mânânce, să se revadă și să știe unii de alții. Dar eu aș fi infinit …

Eu cred în minuni.   Am făcut-o întotdeauna și nu văd de ce m-aș schimba acum, doar pentru că prea mulți ani mi s-au cuibărit în poală și nu se mai dau duși de la mine. Eu cred în zâmbete și în presimțiri. În oameni, în dragoste și în viața de …

Atunci când a aflat că i se va naște primul nepot, mama nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Fericirea ei era umbrită, însă, de faptul că era conștientă că nu-i va putea cânta chiar ea cântecele de leagăn. Și nu-l va putea strânge în brațe, atunci când va visa …

Bunica avea nume de floare. Nu una specială. Purta numele tuturor florilor: Floarea. Era mică şi drăgălaşă, cu ochi vioi, cu mers iute, cu un nas frumos pe care mi l-aş fi dorit al meu şi de la care mereu mă certam cu Petruţa: care dintre noi are nasul bunicii? …