Articole despre bunica

A fost odată ca niciodată o femeie fără vârstă. Și zic asta deoarece nu aveau importanță anii din buletin. Femeia asta era toată numai un suflet, nu avea vreodată cum să îmbătrânească. Iar eu am avut cel mai mare noroc să îmi fie bunică. Bunica mea nu obosea niciodată, toată …

Mamaia: Sărut ochii, păpușa lu’ mamaia! Ce dor mi-a fost de tine! Nonna: Ciao, Alina, ciao! Come stai, cara? Nonna este, să zicem, bunica mea prin alianță. Se poartă cu mine cum se poartă și cu nepotul ei. În mod involuntar, atunci când mergem la ea în vizită, văd contrastul …

Am niște ani. Câțiva în care am adunat bucurie și tristețe, amăgire și dezamăgire, durere și extaz, dulce și amar, iubire și doruri. Multe doruri. Am ales în loc să-mi simt anii, să-mi simt dorurile toate. Mă gândesc dacă aș clădi “cetatea dorurilor mele”, pe care le-aș lua cu mine …

Îi zic mamei: stai pe loc, ce te tot fâţâi ba în stânga, ba în dreapta? Am chemat taxiul, vine acum! De fapt nu e taxi, e un Uber, dar simt că n-are niciun rost să-i explic care e treaba cu Uberul ăsta, aşa că încerc să simplific lucrurile cât …

Prima parte a seriei “Vacanța de vară era la țară”, aici. La bunica din Oltenia, mergeam rar. Totul era diferit de vacanțele din Ardeal, unde aveam o grămadă de prieteni, mătuși, unchi, verișori, vecini, gâște, vaci, porci, stână de oi și copaci de cățărat. Aici o aveam pe bunica. Iar …

Fug de dragoste ca dracu’ de tămâie! Cum se apropie unul mai mult, cum stoooop… barieră! Ah, nu mă mai mulțumește nimic, copilăria e de vină! Să mă îndrăgostesc? Mai bine îmi mai fac un tatuaj. Doare mai puțin și sunt sigură ca îl pot avea o veșnicie, asta dacă …

“Bătaia e ruptă din Rai” a fost expresia pe care multe dintre generaţiile de până în anii 2000 au tot auzit-o în copilărie. Aceasta reprezenta justificarea cinică a „altoielii” pe care părinţii le-o administrau copiilor neascultători, fără nici cel mai mic risc de a fi acuzaţi de rele tratamente aplicate …

Ne construim mereu, în viață, tot felul de planuri îndrăznețe despre cum o să ne creștem copiii și visăm adesea cu ochii deschiși la un viitor strălucit pentru aceștia, fără lipsuri de natură emoțională sau materială. Și ne gândim că este mai bine să ai un singur copil, căci în …

Bunicul era un bărbat frumos, înalt, cu o claie impresionantă de păr argintiu, cu voce de tenor, fără imaginație și complet lipsit de simțul  umorului. Adică, avea, dar numai când poantele veneau de la el. Bunica era micuță de  statură, inventa povești pe bandă rulantă și găsea motiv de glumă și de râs în orice. Cânta și ea, draga de ea, dar  nu prea …

Trecutul ar fi bun de geolog, săpăturile lui duc întotdeauna la minereu. Îmbrăcat în haina frumoasă a lui „a fost odată”, capătă această patină magică a indeterminării, a suspendării într-o veșnicie palpabilă, trăită și murită, în același timp. Când ai mei mi-au cumpărat prima pereche de teniși Drăgășani, aveam aproape …