Articole despre bunica

Ca să ajung la școală, trebuia să cobor două dealuri, să traversez două bulevarde și să merg de-a lungul câtorva străzi înguste și întortocheate. În primele zile m-a dus bunica, de mână, apoi am învățat să mă uit și în stânga, și în dreapta, am învățat să fiu atentă la …

Acum mă bucur mai mult decât în anii trecuți de zilele însorite ale toamnei. Anul ăsta ciudat s-a scurs și el și ne-a lăsat buimaci, așa cum îmi par frunzele copacilor, care parcă nu știu ce culoare să prindă. Și atunci unele se hotărăsc să fie galbene, unele roșii, iar …

Bunica avea păsăret mult. Plină era curte de pui vara. Pui de găină, pui de bibilica, dee curcă… Într-o dimineață, bunica mi-a spus în grabă: “Măriucă, cochilă dragă, dă și tu drumul la gâște!” Știam eu că în fiecare dimineață gâștele plecau, dar niciodată până atunci nu fuseseră responsabilitatea mea! …

Aș putea crede că tânjesc după anii copilăriei, dar nu-i așa, nu m-aș mai întoarce în nicio altă etapă a vieții mele. Nu pentru că aș avea pentru fiecare dintre ele mari regrete și că m-aș gândi eu c-aș face nu știu ce și nu știu cum, ci pentru că …

Îți amintești ultima dată când i-ai spus unui prieten „ieșim și noi astă-seară?”, când ţi-ai îmbrăţisat bunica sau când ai admirat primăvara, i-ai mirosit magnoliile, i-ai adulmecat zambilele, ai zburdat să îi iei leurda şi ceapa verde din piaţă? Îţi aminteşti ultima dată când ai ieşit brambura prin oraş, fără …

Îmi amintesc de ea cum stătea aplecată peste rondurile de flori, peste vrejurile de zarzavaturi, cum le pipăia delicat cu mâinile ei crăpate, aspre și obosite. Fața mereu senină. Nu am auzit-o niciodată să se plângă, să se vaiete de viața grea pe care a avut-o, de neajunsurile și de …

Dincolo de ravagiile adânci pe care suferința fiecăreia le lasă uneori în chip ascuns alteori vizibile pe chip, femeia pare că are, dacă nu un mare spirit de conservare, măcar un univers nemărginit de visare. Păi, cum altfel să-mi explic eu de ce mama, bunica, străbunica, mama Elenei Ferrante, bunica …

Am trăit o copilărie în care tuciul era un element de baza în orice gospodărie de la țară. La mine, în Oltenia, se cheamă tuci, prin alte zone ale țării se cheamă ceaun, dar are aceleași întrebuințări. Tuciul, în multe mărimi, este pentru toate anotimpurile, fie ele reci sau calde. …

Prima dată când am avut un gol existenţial, viaţa mi-a dat un reset până la zona pe care psihologii o descriu drept zona de siguranţă maximă pe care o poţi simţi de-a lungul vieţii. La mine a fost copilăria, cu precădere anii petrecuţi la ţară. Am senzaţia că am scris …

Toată viața m-au urmărit două fraze, spuse de bunica şi bunicul meu. Au avut o relație lungă și plină de năbădăi. Bunicul, crai mare, a înșelat-o de câte ori a avut ocazia, iar ea a tăcut și a răbdat. Nu eram foarte mare când l-am auzit pe bunicul zicându-le nepoților …