Articole despre bunica

Am tot văzut zilele astea pe stradă destul de mulți bărbați cu flori în mână. Mi-a plăcut și mi-am zis în minte: ”hai că se poate!” Însă ieri, pe la prânz, când îmi savuram cappuccino-ul pe o terasă, văd un tip pășind extrem de grăbit, transpirat, îmbrăcat cu niște jeanși …

Într-o viaţă de asta cunoşti lume peste lume. Unii sunt dulci, alţii sunt acri de-ţi fac gura pungă, alţii n-au niciun gust. Unii sunt fructiferi, alţii decorativi, unii stau în livadă, alţii cresc în pădure ori în rezervaţii speciale. Prima dată, mă uit la mâinile oamenilor. Ele sunt ca o …

Soarele se lungise deasupra satului. Berzele nu se dezlipeau de cuiburi, îşi ţineau aripile lipite de trup. Din când în când, câte o broască tulbura apa din fântână. Uliţa era pustie, nici o căruţă nu-ndrăznea să-i calce spinarea, atât era de cald. Toţi copiii se mutaseră pe malul pârâului Tutova, …

Despre moarte, urât subiect. Dureroasă întâlnire, cu ea, a celor ce rămân să plângă. Că şi cei ce nu pleacă o întâlnesc. Îi simt atât de viu prezenţa şi sunt atât de trişti. Nu se cade să vorbim despre moarte? Cum să nu, doar e finalul unui drum pe care …

Dacă m-aţi întreba ce-mi lipseşte în primul rând când omul drag nu-mi este aproape n-aş şti să vă răspund! Mâinile lui? Ochii? Sufletul cu care mă vrăjeşte? Dar cine este el? Câte mări şi ţări a străbătut şi a venit la mine? Dacă m-aţi întreba ce ştiu despre mine, cine …

De când mă știu nu am avut masă de călcat în casă. Din moși strămoși. E o lege nescrisă a matriarhatului instaurat în familia noastră, de când lumea și pământ. Străbunica ura să calce, bunica și ea, mama la fel. Nu puteam să fac tocmai eu notă discordantă. Dar ce …

Îmi amintesc uneori cum mă întrebam în gând, copil fiind, dacă Greuceanu chiar a existat. Mă întrebam pentru că povestea începea cu: A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti. Îmi amintesc de bunica mea cum tăia mămăliga cu aţa şi dacă rămânea ceva din ea …

”- Ce-o fi în capul ăstora care se tatuează din scalp până-n tălpi? Ei nu știu c-or să aibă cândva 75 de ani și-or să arate de râsul lumii? – Lasă-i, mă, ăștia-s oameni ”carpe diem”, ce să înțelegem noi? Crezi că apucă 75?! Sigur le place să folosească acele …

„Întotdeauna am spus că faţa mea îmi povesteşte viaţa. De ce să o schimb? Am ajuns la aceeaşi concluzie în ceea ce priveşte părul meu atunci când am împlinit 60 de ani. Şi ce dacă e cărunt? Nu e o ruşine ”. Şi bine ar face ca nici acum, la …

E greu de zis ceva care să folosească unui suflet pierdut ori unuia poate chinuit de întrebări și de infinite de ce-uri ca în cazul nepoatei, cred. Mi-e tare milă de tine, bunico! Unii oameni sunt sortiți cred, să fie jertfă pentru ceilalți. Nu există scuză pentru ce s-a întâmplat. …