Articole despre bunica

Un fragment din amintirile lui Brad Florescu, călătorul de pe Tedoo.ro. “Mama nu-mi cumpăra sucuri. E drept, nici nu era prea mare oferta în anii ’80. Doar Brifcor și, dacă știai pe cineva la un restaurant, câteva sticle de Pepsi pe lună. Îmi făcea însă în fiecare dimineață, înainte de …

Își  vorbeau la telefon ca doi copii îndrăgostiți. Ea. El avea alte gânduri de vreo săptămână cel puțin încoace, când printre dinți scăpase:  ”Să punem capăt odată prostiei ăsteia”, într-un context absolut nefiresc, vorbindu-și despre motociclete și pasiuni fierbinți, comune, de altfel. Apoi, într-un alt context, la fel de nefiresc, …

Când m-am întors în țară (definitiv, credeam pe atunci, acum nu mai spun niciodată, niciodată), am ieșit din aeroportul Timișoarei, m-am pus în genunchi și am pupat pământul. Nu poposisem mult în Italia, doar vreo trei ani, timp în care mai venisem în vizită. Dar îmi era așa de dor …

Pe fereastra biroului văd norii plumburii strângându-se în pâlcuri mici, ca nişte oşteni pregătiţi de luptă. Picurii de ploaie au prefăcut praful betoanelor într-un aluat moale, cu miros de cocă dospită. Sub ploaie, Bucureştiul capătă un alt suflu, un alt ritm în care paşii de dans ai trecătorilor se adaptează …

Azi mă întorc puţin în timp, cam cu cincisprezece ani. Sunt tot cam ca acum şi sunt într-o poveste de iubire cu Alexandru, care, între timp, mi-a devenit unul dintre cei mai dragi prieteni. Dar să rămânem acolo, în timp. Alexandru e un iubit nemaipomenit de calm şi înţelegător, eu …

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba şugubăţului Creangă, dar eu, din orăşeancă, m-am făcut ţărancă get-beget. Născută şi crescută la oraş, copchilă bicisnică ce-am fost, când scăpam în pădure, eram ca o căprioară nebună. Dacă nu eram în alun, eram în cireş; dacă nu eram în podul şurii să caut …

– Domnişoară, vă rog să coborâţi. În gând, i-am răspuns cu o sudalmă. Ce-ar fi fost să mă lase în pace şi să-şi vadă de existenţa lui, de doi lei? A mea era doar de două parale. Pe ieşitura aceea de oţel, ca o treaptă înfiptă în tâmpla construcţiei abandonate, …

Acum câțiva ani, mi-a spus cineva: ”Motorul vieții e frica”. Atunci l-am contrazis. Cu foc și înverșunare. L-am contrazis, pentru că, de fapt, nu puteam să îmi accept frica. Apoi, anii au trecut și mi-a mai trecut din înverșunare. Dar frica a rămas acolo. Mare, multă, covârșitoare, uneori. Mă înșfăca, …

Deci, am stabilit că fumez. Da’ nu aşa, oricum, ci cu pasiune. Despre puţine lucruri pot să spun că le fac aşa de bine în viaţa asta. În sensul că, habar nu am să cos sau să calc, dar fumez că o profesionistă. Zici c-am făcut masteratul şi mi-am luat …

Ce binecuvântaţi am fost să avem vise! Vă daţi seama, ce binecuvântare? Şi somnul… În vise am fost oriunde, am fost oricum, am fost oricine. Pe la 25 de ani am visat ceva superb. A fost atât de real acel vis, încât şi acum cred că era un déjà-vu. Se …