Articole despre bunica

E plin internetul de meme de genul acesta: un fund de lemn cu un boț de mămăligă pe el, sau cu o felie de pâine cu untură (acompaniate sau nu de brânză și ceapă), cu legenda ”Mai ții mine ce bun(ă) era?” Sau fotografia unei ”Eugenii”, alături de care scrie: …

Ca să ajung la școală, trebuia să cobor două dealuri, să traversez două bulevarde și să merg de-a lungul câtorva străzi înguste și întortocheate. În primele zile m-a dus bunica, de mână, apoi am învățat să mă uit și în stânga, și în dreapta, am învățat să fiu atentă la …

Bunica mereu grăbită-simbolul vieții urgente și înțelepte, care crede că știe încotro și de ce merge. Fluturii și libelulele nu-și pierd timpul cu știutul. Ele doar sunt și zboară. spiritul libelulei, artist Sonia Finch Seduși de eficiență și de scop, gonim după modelul bunicii ancestrale. Pânze cataractice ne acoperă ochii interiori… …

Dacă îl întrebi pe tatăl meu despre cum a trăit el războiul copil fiind, mereu îți va povesti despre cât de puternici și fantastici erau cazacii, cu căciulile lor mari de blană, care galopau lăsându-se să alunece, dintr-o singură mișcare, sub burta calului și apoi, într-o clipă erau din nou …

Când am deschis prima dată ochii, am încercat să-mi dau seama unde sunt, dar n-am reușit. Patru ochi se holbau la mine, doi albaștri, ceilalți doi, căprui. Apoi am început să urlu. M-au luat in brațe și m-au legănat. N-am tăcut nici așa. M-au schimbat, mi-au dat să mănânc, mi-au …

Casa bunicilor mei iși avea pereții împodobiți cu tablouri frumos înrămate, din care zâmbeau, prietenos, cele mai familiare chipuri. Astfel, mă obișnuisem să văd zilnic ochii inocenți, de un albastru clar, ai verișorului meu, imortalizat în prima lui zi de școală; zâmbetul fericit al mamei, care tocmai îmbrăcase rochia de …

“În caz că nu v-ați gândit la asta: Bunica ta purta fuste mini foarte scurte, cizme înalte, pantaloni mulați, era zveltă și umbla fără sutien. Asculta Led Zepplin, The Beatles, Janis Joplin și Rolling Stones. Se urca pe motociclete sau în mașini rapide. A fumat tutun și alte lucruri… A …

Continuarea de aici. 4 martie 1977. Era trecut de nouă seara şi fiecare era deja în patul lui. La un moment dat porţelanurile, sticlăria, rubinăria şi cristălăraia de prin vitrine au început să cânte! Iar candelabrul dansa. Mă uitam tâmp şi mă întrebam ce-o fi păţit Sanda, vecina de deasupra …

Ce fel de titlu e ăsta? Probabil că, atunci când îl veți citi, vă veți gândi că autoarea articolului încă nu s-a trezit după petrecerea de Revelion. Ba da, m-am trezit, chiar bine de tot. Iar de îmbătat n-am făcut-o decât de două ori în toată viața mea: în copilărie. …

M-am uitat zilele trecute la thrillerul psihologic Misery, în regia lui Rob Reiner, ecranizarea romanului cu același titlu al lui Stephen King din 1987. Acolo era un purceluș simpatic, roșcat, de fapt cred că era o scroafă, care se numea chiar Misery și era practic un animăluț de companie al …