Petrică, te iubesc
Aveam vreo zece ani când unchiul meu a fugit din spitalul de nebuni de la Alba Iulia. Nu voi uita nicicând imaginea lui, stând pe fotoliu şi luptându-se să îşi ducă lingura la gură. Mâinile îi tremurau. I se citea teroarea în ochi, ca unui câine hăituit: „Nu mai puteam, …