Articole despre Biserica

Fosta mea soție era o femeie foarte credincioasă. Nu, nu în sensul că mergea la biserică sau că ar fi crezut în Dumnezeu. Nu, nu. Dimpotrivă! De Paște și de Crăciun, înspăimântată de ideea de a deschide cuptorul aragazului pentru a face o firimitură de cozonac și scârbită de asfixia …

Ai ieşit din casă şi ai fost violată? Desigur că eşti vinovată! Dacă erai femeie cuminte şi pe treaba ta, nu ieşeai la ora aia din casă, mai ales îmbrăcată aşa, ca să aţâţi bărbaţii! Purtai fustă mini? Desigur că eşti vinovată! Dacă erai femeie cuminte şi pe treaba ta, …

Îți scriu să îți cer iertare. Nu e nevoie să ierți acum. Nici mâine. Într-o zi, însă, sper să o faci. Vreau să știi că nu îți cer iertarea pentru mine! Eu nu regret nimic din ce am simțit și simt. E ca și cum aș anula ceva ce face …

„Femeia care-şi tunde părul cade sub anatemă!“ „Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici băbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta este urâciune înainte Domnului Dumnezeu“ Deuteronom 22,5 Spre luare aminte: Cuvântul urâciune este un cuvânt foarte greu, căci este atribuit diavolului în primul rând. …

Mă pornisem spre parc, unde se cântă de vreo trei zile jazz. Ceva nou, un festival cool, în aer liber. Dar ciudat, în fața bisericii Schimbarea la Față de pe bulevardul central, mă opresc. Îmi amintesc cum cu ani în urmă, copilul meu, înainte chiar să învețe să vorbescă, mă …

Fiind noi un popor ortodox şi dreptcredincios, tratăm cu multă conştiinciozitate problemele fizice şi cu extrem de multă superficialitate pe cele psihice. Tristeţile, durerile, nefericirile trebuie ţinute sub obroc, în speranţa că se vor metamorfoza alchimic, în aur pur de 18 carate. Arareori se întâmplă asta. Rezultatul cel mai tragic …

De felul meu nu sunt ahtiată după procesiuni de nici un fel. Toate îmi miros a moarte de departe. Alinierea în jurul ori în urma a cineva ori ceva îmi inspiră mai degrabă sfârşit decât începuturi. Totuşi, dragul de oameni m-a făcut să ies ieri seară din casă la procesiunea …

Azi am hotărât să văd din nou Montmartre. Cobor din metrou la staţia Blanche, dar o iau pe altă stradă decât de obicei. Mi-e gândul la o cafea pe terasa unei cafenele, ȋn ciuda vremii ploioase. Deocamdată, te poţi plimba şi fără umbrelă. Merg ȋn sus, pe o stradă îngustă, …

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba şugubăţului Creangă, dar eu, din orăşeancă, m-am făcut ţărancă get-beget. Născută şi crescută la oraş, copchilă bicisnică ce-am fost, când scăpam în pădure, eram ca o căprioară nebună. Dacă nu eram în alun, eram în cireş; dacă nu eram în podul şurii să caut …

Acum câțiva ani, mi-a spus cineva: ”Motorul vieții e frica”. Atunci l-am contrazis. Cu foc și înverșunare. L-am contrazis, pentru că, de fapt, nu puteam să îmi accept frica. Apoi, anii au trecut și mi-a mai trecut din înverșunare. Dar frica a rămas acolo. Mare, multă, covârșitoare, uneori. Mă înșfăca, …