Articole despre Biserica

Duminică, 8 noiembrie, Asociația multiculturală Nicu Hagi în parteneriat cu Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Societatea culturală aromână București, Editura Ars Docendi și Primăria Municipiului Câmpulung au organizat o nouă ediție a dialogului român − aromân. De cinci ani, primăvara și toamna, organizatorii punctează calendarul pastoral al transhumanței, reeditând, dincolo de …

De atâta sfâșiere și durere, cuvintele nu se mai pot articula corect. Gândindu-mă la cei care și-au pierdut la Colectiv copiii, primul lucru care mi-a venit să îl fac a fost să îmi strâng fetița în brațe, să o sărut și să îi mulțumesc lui Dumnezeu. Apoi, să mă rog …

La prima citire ai zice că e vorba de replica unui jihadist persecutând creștinii (exceptând, bineînțeles, partea cu vă rog), sau replica unui misogin camuflat, scandalizat de mame și copii care deranjează slujba de duminică și, respectiv, deranjează rugăciunea. În fond, este vorba despre replica unui preot ortodox dintr-o biserică …

O, Doamne, ce dor îmi e de Tine, uneori! Ieri mi-am dat seama că nu mai ştiu Crezul. Îl ştiam de la şapte ani, de când mama ne-a adunat într-o seară, pe toţi cinci, lângă ea şi ne-a spus: „Dacă învăţaţi Crezul vă iau ghetuţe din piele.” Cum să nu …

De ani buni nu pot purta haine negre. Efectiv, îmi fac rău, nu le suport pe mine. Copilă fiind, mă speriau preoţii, tocmai din cauza acestui negru. Apoi, mi-o amintesc pe mama, mereu în doliu, plângând pentru oameni apropiaţi. Prin clasa a XII-a, brusc, am început să mă-mbrac în negru. …

Ziua de dinaintea împlinirii celor optsprezece ani ai mei a fost ca o rememorare a tot ce însemn, a tot ce am, a tot ce port în suflet și-n gândurile-mi răvășite, a tot ce-am pierdut sau ce n-am apucat să fac. M-am trezit cu noaptea-n cap, tot trupul meu refuzând …

Nu prea dau eu des pe-acasă, dar şi când o fac am grijă să fie în momentele cheie, prin asta înţelegând sărbători, onomastică şi altele asemănătoare. Şi nu ştiu cum se face că tocmai în momentele astea ai mei au chef de pălăvrăgeală. Ai mei, inclusiv toţi ceilalţi oameni care …

Slabă, uscată de soare, cu fața suptă, înnodându-și basmaua la spate, pășește în umbra odăii. S-a înserat bine. E desculță, are o fustă gri-spălăcit și o bluză cândva albă, închisă în nasturi, cu mânecile suflecate. Își strînge baticul în jurul capului, stă pe tălpile ușor îndepărtate, cu degetele răsfirate pe …

Fără să vreau ajung tot la memorialistică, și vă mărturisesc faptul că încă de când eram copilă am fost fascinată de mirese. Mi se păreau vrăjite, ireal de frumoase, iar alaiul care întotdeauna le însoțea dănțuind și chiuind vesel ca un decor de opera buffa, le dădea un plus de …

Când am plecat, nu mai vedeam lumea de lacrimi. Era iulie 2006. Tocmai ne mutasem într-o locuinţă de serviciu fără instalaţie sanitară. Dacă ploua, fugeam cu patru găleţi în pod, ştiam exact unde e spartă ţigla; dacă bătea vântul, cum-necum, se uda tavanul din bucătărie bleaşcă. Am vorbit cu cumnata …