Luni după Paști, mare balamuc în Oltenia!
Bunicul era un bărbat frumos, înalt, cu o claie impresionantă de păr argintiu, cu voce de tenor, fără imaginație și complet lipsit de simțul umorului. Adică, avea, dar numai când poantele veneau de la el. Bunica era micuță de statură, inventa povești pe bandă rulantă și găsea motiv de glumă și de râs în orice. Cânta și ea, draga de ea, dar nu prea …