Articole despre bilet

Marina rememora ziua când plecase. Făcea asta uneori deși nu-i stătea în fire să rămână ancorată în trecut. Fusese o plecare care părea intempestivă, dar pe care o așteptase ani și ani de zile, o vizualizase și chiar o planificase fără să-și dea seama. În mod cert și-o dorise foarte …

– continuare de aici – Amalia se trezise buimacă, nevenindu-i să creadă că noaptea trecută nu fusese un vis. Sau, mai știi? Ar fi vrut să fugă fără să știe încotro doar la gândul că s-a dăruit fără nicio rezervă unui bărbat care a curtat-o… cât? Două-trei ore? Sau nici atât? …

Abia așteptam să plec la el. Nerăbdarea era echivalentă cu a unei adolescente care fugea de acasă să-și  îmbrățișeze în sfârșit marea iubire. Lui nu-i plac surprizele. Așa că am tatonat terenul cu o lună înainte. – Unde-ți petreci  Crăcinul? – Mă exasperează întrebarea asta, mi-a răspuns el. Uite, o …

Şi acum, cu copilul în braţe, încă o dată abandonată, simţea că efectele secundare ale iubirii sunt cât se poate de importante. Ce să facă ea, singură, la 25 de ani, cu un copil de 11 luni care nici măcar nu e al ei? El îi spusese că ar fi …

Ştiai că e curvă din clipa în care ai întâlnit-o. Zâmbetul, vestimentaţia, gusturile extravagante ţi-au confirmat asta imediat. Totuşi, te atrăgea. Când erai în preajma ei, uitai că te aşteaptă altă femeie acasă. Ştia să te asculte, nu te judeca, iar pe lângă toate astea vă distraţi teribil. Vă prindeau …

Soarele încă strălucea puternic, iar palmierii înalți îi zăream succesiv prin geamul microbuzului ce ne ducea către hotel. Gândurile îmi erau, precum sufletul, împrăștiate prin vreo două țări, oboseala începea să se facă simțită ușor, iar telefonul rămas în poșetă, părea că se cere verificat. De fapt, îl țineam încă …

Mai 2004. Mă duc să îl iau pe Mihai de la grădiniţă. Când ajung în clasă, îl văd cocoţat pe un scaun, cu faţa la colţ. Era pedepsit! În acea zi tocmai fusese inspecţie la ora de educaţie fizică şi toţi copiii aveau de executat nişte exerciţii. Ei nu mai …

Urcasem în trenul de București – Suceava pe la ora zece noaptea. În zori, aveam să ajung la capăt, iar perspectiva unui drum năucitor nu-mi producea decât disconfort. Alesesem vagonul de dormit după îndelungi ezitări. Prețul biletului nu era chiar la îndemâna unei muritoare învățate să călătorească adesea cu trenul …

Pe Andreea am cunoscut-o acum câteva zile. Un articol oarecare ne-a împrietenit. Nu voi spune multe despre ea, însă numele pe care îl poartă (de la grecescul andreas – curaj) i se potriveşte ca o mănuşă. În rest, voi lăsa povestea pe care mi-a trimis-o să vorbească de la sine. …