Speranța moare ultima. După tine
Asemenea unor mecanisme programate să parcugă zilnic acelaşi traseu, trecem pe lângă locuri, oameni, sentimente. Repetiţia devine cotidian şi începe să ocupe, fără chirie, fără voie, ceea ce suntem. Prin repetiţie, devenim ceea ce ni se întâmplă. Ceea ce ne traversează. Până la un moment dat, când un miros, o …