Articole despre bancă

Merg la părinţi cam o dată pe lună. De cum văd din depărtare luminile oraşului (de obicei ajung seara) simt cum totul se schimbă în mine, cum parcă nu mai ajung! La mine pe stradă pot să merg cu ochii închişi, atât de bine sunt întipărite în minte fiecare piatră, …

Eroi sunteți voi care, în fiecare dimineață, deschideți fereastra cu un zîmbet. Eroi sunteți voi care îi lăsați iernii un loc printre frunze. Eroi sunteți voi care ascultați cum sunteți strigați “mama!”, “uite, tată!”, de pe o bancă din parc. Eroi sunteți voi care răspundeți. Eroi sunteți voi care aveți …

Mai dă-mi o zi… Ia-mi mâna și urmează-mă. Să mai avem o zi – doar una – în care să putem lăsa lumea să se întâmple haotic, așa cum se întampla ea de obicei în jurul nostru. O zi în care să oprim ceasul, să închidem televizorul, să aruncăm telefonul, …

De  multe  toamne  încoace,  zilele  mele  încep  supărate. În  viaţa  mea,  timpul  se  rostogoleşte  ca  un clovn  năuc, fără nicio  direcţie,  fără  plasă  de  protecţie  şi  fără  aplauzele  unui  public  care  nu  înţelege  nimic  dincolo  de  scălâmbăielile  dureroase  ale  acestuia. Şi  cu  toate  acestea,  îmi  place  toamna.  E  linişte,  adâncă …

M-am aşezat pe marginea băncii ude din parc. Ploaia se oprise, iar asfaltul încins emana aburi fierbinţi, topind picăturile de ploaie numai bine cât să te cuprindă o toropeală plăcută şi să te deconecteze de la lumea celor care prea cuvântă.  Sub nasul meu, roiuri de porumbei se învârteau prin …

„Dacă un individ este capabil să iubească productiv, atunci se iubeşte şi pe sine; dacă îi poate iubi numai pe alţii, înseamnă că nu poate iubi deloc.” (Erich Fromm – Arta de a iubi) „Cum adică iubeşti prea mult? Ce e asta? Iubeşti ori nu iubeşti, e foarte simplu!”, mi-a …

Zice-se că femeilor le place până la lichefierea egoului să fie admirate. O fi. Pe mine mă sparie una ca asta, la fel cum păţesc şi cu darurile ori complimentele. Astea din urmă mă stânjenesc teribil, până-ntr-acolo încât le par oamenilor cumva nemulţumită. Da’ de unde! Numai că nu ştiu …

Cei 50 de reais cu care am experimentat o bugetare pe primul vapor de Amazon aveau să se termine mult înainte de Manaus, destinaţia vaporului O Cisne Branco (Lebăda Albă). Chiriașul din Brașov al partenerului de drum Țuțurică e un tip foarte neserios, care ne-a prilejuit niște partide de râs …