Știu că te-ai urca într-un avion și pentru mine…
Nici nu ştiu cât timp trecuse de când stăteam în curte, într-un deplin silenzio stampa mintal și în cea mai profundă stare vegetativ-umană cu putință. Îmi rezemam coatele pe genunchi și contemplam, ca de obicei, stelele. Încântătoarea operă murală pictată pe tavanul ăsta nemărginit sub care stau atâția oameni fără …