Strâmba judecată
Constat, contrariată, că unii pur și simplu nu își pot ajusta premisele gândirii la o realitate oarecare. Operează cu abstracții, cu norme, cu idealuri, cu principii, eludând cu desăvârșire fenomenologia existentă în domeniul de referință asupra căruia le emit. Ce deducem de aici? că forma lor de gândire e reflexă, …