Articole despre aşteptare

Degetele îmi erau atât de înghețate, încât aproape că uitasem de existența lor. Mă uitam după tramvai, dar părea că aștept ploaia în deșert. Împăcată cu ideea că există posibilitatea ca ele să îmi cadă unul câte unul, fredonam în gând un cântec vesel de vară, când aud soneria telefonului. …

Avionul companiei KLM a aterizat la 16:55 in Tenerifie. De la Washington Dulles până aici, șaptesprezece ore și patruzeci și cinci de minute de zbor, via Amsterdam și Madrid. Bleah. Ore în care nu am dormit. De obicei, când călătoresc, nu pot să dorm. Nici după atâția ani. Trei ore …

Rex… nume mic, dar câine mare. Avea nouă luni când a murit. Strânsesem în aceste luni prea multă dragoste pentru el. Stau uneori și mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi murit mai târziu, după mai mulți ani, timp în care aș fi adunat și mai multă afecțiune. Prea …

În ea erau două – Iris și Umbra ei. Se-nțelegeau bine. Din când în când, Iris se retrăgea, iar Umbra îi lua locul. Acum Iris plecase. Se retrăsese în locul acela al ei, știut numai de ea. Era nisip, unul fin și fierbinte, soare, cald și mare. O, marea molcomă, …

Noi, oamenii, cu fragila noastră alcătuire fizică si cu mari aspirații metafizice, învățăm aproape mereu, din cărți și călătorii, din propriile experiențe de viață, dar învățăm mai mult decât suntem înclinați a crede de la prieteni, acea mână de oameni care formează edificiul nostru afectiv, zona insulară de autenticitate, de …

Am un prieten care iubește aceeași femeie de patru ani. În secret, dragostea mea. Platonic. Fără voie, fără bucuria de a dărui mângâieri și sărutări, fără libertatea de a-și exprima dragostea la orice oră și fără așteptarea de a primi de la ea darurile unei relații. Iubește… doar așa, inima mea. …

După prelegerea domnului Mihnea Rudoiu din Bărbaţii-frumoşi-care-se-îndrăgostesc-de-nasoale. Sunt una din alea care se pupă singură în oglindă şi îşi fac autoportretul cu ruj. Mereu m-am întrebat de ce nu intru în vizorul lui Făt-Frumos. Credeam că e din cauză că locul e prea strâmt (în vizor, nu vă gândiţi la …

Să purcedem, zic… Dar cum să purcedem prin noianul de amintiri? Cu Penelopa şi Ulise… eroii zilelor noastre. Dar ne-ntrebăm, oare există în zilele noastre o asemenea poveste? Da. Citiţi şi vă minunaţi. În mitologia greacă, Penelopa găsise un vicleşug: ţesea ziua şi desfăcea noaptea pânza în aşteptarea lui Ulise, …

Îmi dăduse întâlnire în faţa unui restaurant din afara oraşului. Poate că era un pic însurat, ar fi bine să-l descos puţin, înainte de a-mi tivi una nevastă-sa. În afara faptului că se laudă cu cei mai mulţi sau aproape toţi inventatorii, pictorii, scriitorii de geniu, arhitecţii, căpeteniile de echipe …

„Frumos zâmbet”, mi-a scris. „Hopa!”, a reacționat vocea mea interioară, plictisită de moarte, în așteptarea unui impuls. Frumos zâmbet… și din acel moment a devenit motivul din spatele acestuia, vocea lui a devenit pansament, telefonul a devenit indispensabil, timpul și-a pierdut din însemnătate, pozele cu el au devenit opere de …