Articole despre aşteptare

Sunt o necuvântătoare. Nu furnică, nu fluture, nici măcar păpuşă. Sunt o duduie cu un uşor handicap, deşi dacă mi-ar lipsi un picior, lumea l-ar considera la fel de minor. Oamenii ocolesc lipsa noastră de perfecţiune, unii se tem că se ia, alţii duc o teamă ca de piază rea. Eu …

– continuare de aici – Particule de praf levitau prin raza de soare ce ștergea palid camera. Priveam foile de pe birou, legate cu sfoară. Mai aveam de scris ultimul capitol. Mâinile îmi tremurau, fiori reci îmi străbăteau corpul și inima îmi zvâcnea ca un animal obosit, la marginea pădurii. …

Primul lungmetraj al regizorului William Oldroyd – The Young Lady – vine ca o adevărată provocare pentru că nu este nici pe departe vreo adaptare după Shakespeare, ci, pur și simplu ecranizarea romanului Lady Macbeth of the Mtsensk District. Scenarista Alice Birch a meșteșugit, în mod liber, scriitura lui Nikolai …

Otrăvește-mă cu dulceață, naiba să te ia! Înfige-ți colții în gâtul meu, uite, l-am dezgolit, ești mulțumit acum? Am stat cu spatele, aplecată, învinsă de vorbe aruncate… vorbele tale… și le-am cugetat… pe rând. Și m-am gândit… ce ascundeau? Ce impuls tâmpit și nemeritat le-a aruncat? Crezi că am stat să-ți …

– Te rog, fii bun cu mine. Încearcă. – Nu vreau să-ncerc. Eu vreau să fie. – De ce nu înțelegi? Mă urc, mă zbat. Nu mi-e ușor, să știi. – Luptă, draga mea, luptă! o sfătui el cu un ton cinic. – Mă iubești? El o privi. Nu, nu …

În ziua aceea mă simţeam singură. Şi parcă mi-era frig. Aveam nevoie să fiu între oameni, iar paşii m-au purtat spre gara oraşului, o clădire impunătoare, din oţel şi sticlă. M-am făcut mică, pe una dintre băncile peronului, cu senzaţia vie că aştept ceva, între două trenuri. În jurul meu, …

Nici nu ştiu de unde să încep… Poate că povestea noastră nici nu are un început de care să ştim… Sau poate că totul a început atunci, în acea seară de toamnă, în urmă cu 25 de ani. Cu doi copii care păreau a nu avea nimic în comun, în …

El… L-a format din ce a aflat virtual (destul de multe, ar putea spune), reacții, senzații și vise. A format un întreg pe care l-a transformat într-o proiecție cu chipul lui. Și l-a pus să aștepte. Ca o marionetă. Fără inițiativă. Care doar stă. Și se hrănește cu reacții. Ale …

Când l-am așteptat pe Alessandro în aeroport în București, era sfârșitul lui august. Era aglomerat, iar eu băusem multe beri. Trei, poate patru. Stăteam în sala de aşteptare din aeroport, ameţită, nici eu nu mai ştiam de la ce, bere, arşiţă, de la el. Aveam o geantă voluminoasă pe umăr, …

Te-aș fi așteptat. Știam amândoi asta când ai plecat către ce credeai a fi „mai bine”. Poate chiar îți este mai bine, un bine fluid și schimbător – de la anotimp la anotimp. Mi-ai tot repetat să nu te aștept și că nu se va întâmpla (dar, mai știi, nimic …