Articole despre apropiere

Răspuns la articolul Pentru el doream să fiu mai slabă, mai frumoasă, mai altfel Când te-am cunoscut, eram doar o umbră a omului care am fost cândva. Bifasem multe lucruri, dar renunțasem să cred în dragoste. Nici eu nu am dormit nopți, de fapt ți-am și spus. Mi-ai dat curaj …

Bun venit în lumea sărutului, așa ar putea suna ziua de ieri, care s-a declarat ca o zi în care mesajele, cadourile, felicitările să conțină ceva cu buze împreunate într-un singur gest firesc, plin de dragoste. Dar ce se ascunde într-un sărut? Poate doar un schimb de biochimie profundă, parfum …

Orice om are nevoie de o casă. Câți pereți am avea în jur, câte cărămizi sau trupuri umane, clipa când ești acasă nu vine niciodată. Trăim toată viața cu speranța, cu gândul la acea casă. Unii se resemnează, alții spun că ei înșiși sunt propria casă, alții sapă în corpuri …

Nu crede că dacă-s un pic mai largi te vei simți și în largul tău. Vine vremea când tânjești după atingerea lor. Dorul să te cuibărești, să-ți așezi gândurile, să-ți domolești fricile și să-ți reiei suflul, te va ajunge invariabil , din urmă. Nici strânse prea tare să nu-ți fie. …

Se întâmplă ceva ciudat cu îmbrățișările, în zilele noastre. Sau se întâmplă ceva ciudat cu îmbrățișările, când ești adult?! Îmbrățișarea unui copil e percepută fix ca ceeace este -ca un firesc, fără niciun fel de alte conotații imbecile și tendențioase. Îmbrățișarea între doi adulți, însă – mai ales dacă sunt …

Poc, poc, poc. Bătea cu pumnul în perete şi îmi spunea că dincolo e Bau-Bau. Eu mă speriam imediat. Dar, apoi, mă lua în braţe şi mă simţeam în siguranţă. Dormeam între ei, unde era mereu cald. Râdea cu poftă şi avea întotdeauna o glumă de spus, în orice situaţie. …

Nu a fost odată ca niciodată. Nu a fost nicicând, niciunde. Nu era nicio ea și niciun el. Nu exista niciunul și niciuna. Stelele nu străluceau, iar speranțele încă nu rămăseseră de veghe la căpătâiul niciunui suflet. Cuvintele nu aveau niciun sens, iar dorințele nu se pierdeau printre degete fără …

Îmi amintesc de două femei. Una, stăpâna unei gospodării de țară. Eu, de vreo 10 ani, cu mama în vizită la doamna preoteasă. Într-un cătun la poalele unui deal, miez de vară, verdeață încinsă, după-amiază. Văd cu ochii minții măsuța rotundă îmbrăcată într-un mileu, pe care ea a așezat o …