Articole despre anotimpuri

Ne poate îmbogăți o poveste despre nemiloasa viață a satului din estul Europei din veacul trecut? Pesémne că da, fiindcă traiul în micile comunități a fost mai mereu o experiență împovărătoare dacă ne gândim doar la Madame de Bovary sau Dogville. Recenta producție The Peasants aduce în prim-plan o poveste …

Nu îmi este simplu să scriu. Nici despre tine, nici despre noi. Atunci când tentația de a vorbi Universului despre lucruri doar de noi știute îmi dă târcoale, încerc să mă conving de justețea cuvântului, de puterea lui, pentru că inutilitatea este cel mai mare dușman al inițiativei. Și atunci …

Am trăit o copilărie în care tuciul era un element de baza în orice gospodărie de la țară. La mine, în Oltenia, se cheamă tuci, prin alte zone ale țării se cheamă ceaun, dar are aceleași întrebuințări. Tuciul, în multe mărimi, este pentru toate anotimpurile, fie ele reci sau calde. …

Era primăvară în sufletul ei. O primăvară blândă, senină și plină de culori. Era singură în acea seară. O seară obișnuită, cuminte, când miresmele florilor încep ușor de tot să se facă simțite. Privea pe geamul larg deschis și parfumul liliacului alb îi bucura simțurile. Nu mai era tânără, dar …

După cine a plâns atât de sec somnul meu astă noapte, de mi-a strâns sarea din lacrimi sub ochi, nu ştiu. Perna e uscată. În baie, oglinda se trage în spate speriată şi degetele împing cu disperare lacrimile în spatele pomeţilor. Las apa să curgă pe cafea, pe mine, pe …

Pentru mine, anotimpurile au miros. Şi amintirile au miros. Tot ce ştiu şi tot ce cunosc este asociat unui parfum. Tot ce îmi amintesc, de când mă ştiu pe lume, are parfum. Îmi amintesc mireasma dulce a primăverii, cu ghiocei şi toporaşi, cu pomii înfloriţi, cu petale purtate de vânt, …

Ar fi putut să crească în pădure, lângă alţi fraţi ai săi. Să-şi fluture în vânturi nebune crengile diafane, ca nişte voaluri de mireasă. Să zâmbească verde, dansând copilăreşte pe triluri vesele de păsări. Ar fi putut, desigur, să aibă o soartă mai bună. Pentru el, însă, Cineva a hotărât …

Nu în același timp! 🙂 Pe primul, eh, la vârsta imaturității. Aveam vreo 14 ani. El era cu cinci ani mai mare. Era pe vremea lui “trebuie” și a lui “Doamne ferește!”. Așa că a fost prima mea iubire platonică. Ne plimbam, mă scotea la cofetărie, mă preda părinților în …

Eram prin clasa a patra sau poate că în clasa a cincea când, într-o compunere, am calomniat prima dată iarna. Copiii sunt învățați să elogieze – cu frumoase clișee – toate anotimpurile, căci noi avem nu doar toate formele de relief, ci am fost binecuvântați și cu primăvară (când natura …

Rătăcesc pe poteci, prin pădure, cât să-mi clătesc mintea şi să sfârşesc o toamnă pârjolită, înecată-n fum şi lacrimi. Parcă prea multă tristeţe mă încearcă zilele astea, prea multe amintiri, prea multă moarte venită ca un oximoron dureros: moarte din dragoste de viaţă. Câteva frunze obosite şi trecute prin dorurile …