Articole despre amintiri din copilarie

Viaţa e atât de surprinzătoare, tocmai pentru că nu ştii ce te aşteaptă în clipa următoare. Paşii te duc uneori pe cărări nebănuite. Primeşti o veste care brusc îţi schimbă cursul vieţii. Planurile sunt bune pentru lucrările mici. În marile misiuni sunt de prisos. Porneşte la drum ghidată de intuiţie …

Mamaia Emilia era o femeie mărunțică, cu zvâc, cu părul creț mereu împletit în jurul capului, în stilul Yuliei Tymoshenko, cu ochii mici, vii și adânciți cu subtilitate în orbite. Avea mereu privirea ghiduşă, avea mereu ceva de făcut, avea mereu de unde dărui timp și bunătate. Mi s-a spus …

Cred că fiecare om are veacul lui de singurătate, sau chiar mai multe, depinde câte a așteptat de la viață. Orașul meu are un veac de singurătate și țara mea a trecut și ea, cum a putut, prin veacuri de singurătate. Omenirea și-a consumat mocnit singurătatea câteva secole, mai precis …

Acum două zile a trăsnit din senin: a murit Simona. Toată ziua am fost năucă. Făceam ce făceam, fără tragere de inimă oricum, și gândul fugea tot acolo: într-o zi se termină cu toate câte zicem noi că înseamnă viața. Bunele și relele, niciunele veșnice. Paradoxal, tocmai alternanța asta te ține, …

Pina Bausch (1940-2009) a trăit pentru și prin dans. “Dance, dance or we are lost.” (Dansați, dansați, sau suntem pierduți) Pina Bausch, repetând „Café Müller” pentru Festivalul Avignon (Franţa), 1995. Foto: Anne-Christine Poujoulat/Agence France-Presse  Bausch s-a inspirat din expresionismul german antebelic, iar creaţiile sale au schimbat percepţia asupra spectacolului de dans, adăugându-i o …

Eu m-am născut în primăvara lui 1979 şi fac parte din generaţia “glorioasă” a copiilor crescuţi la ţară. Bunica mea, ţărancă puternică de pe Valea Siretului, venea dintr-o familie cu șapte copii, oameni săraci și curați. Făcuse doar patru clase și toată adolescenţa avea sa-şi roage tatăl să o dea …

Am puţine amintiri frumoase din copilărie. Mai toate alb-negru sau sepia. Între ele, puternică, vie, color, culoarea buzelor mamei. Şi a saboţilor ei cu toc înalt şi talpă de lemn. Roşii. Pe vremea aia, mama era de vîrsta mea acum. Tata era plecat la muncă în Irak, pe valută, iar …

Plouă de atâta vreme, încat în inimă mi-a încolţit deja ideea firavă că începe să crească în jur încet, încet un mai mare Macondo… ”Satul lumii mele” i-aş spune eu cu cea mai mare dragoste locului ăsta de gând unde m-a ademenit să trăiesc cea mai iubită carte a vieţii …

Astăzi este 1 iunie şi mi-am dorit să vă ofer ceva special, pentru copilul ce respiră şi inspiră în adâncurile oceanelor noastre interioare. Ca o sirenă, copilăria îmi cântă amintirile, vrăjind, parcă, Timpul. Astăzi am timp, deci. Timp să-mi amintesc, timp să-mi fie dor, timp să povestesc. Timp să împart …