Articole despre amintire

Voiam să-i dau nişte mărunţi roz-gălbui pe care îi strânsesem de câtăva vreme, dar nu l-am mai găsit. Dispăruse de ceva timp, se dusese cine ştie unde, lăsând în urmă astfatul murdar şi gol. Îl chema Laurent, avea 50 de ani şi cerşea. Uneori cânta de nebun cu o sticlă agăţată …

Mereu m-am gândit că proștii se distrează mai bine în viață. Iar lucrul ăsta mi-a fost dovedit când, fiind în vacanță, m-am trezit urcând într-un turn de 100 de metri înălțime, uitând, pesemne, total de frica mea paralizantă de înălțime. Și așa, urcând treptele spre ultimul etaj, înjuram, pe rând, …

Cum e să te trezeşti într-o dimineaţă, să îţi dai seama că ai trecut binişor de 40 de ani şi că ai făcut cu viaţa ta… nimic. Ca om, nu ţi-ai urmat visul, vocaţia, pasiunea. Nu ai excelat în niciun domeniu, cariera a fost abandonată la mijlocul ei. Nu eşti …

Nu, adevăratele răni nu se vindecă. Cine susţine asta ori minte, ori nu are idee ce este o rană. 14/15 noiembrie 2015 Probabil îl voi pierde curând. Ar fi fost drăguţ, cred, să-l fi cunoscut înainte, să-l fi cunoscut cu adevărat. Îmi tot răsună în urechi un vers dintr-o melodie: …

Acum  mai bine de douăzeci de ani îi spusese pentru prima dată: „m-ai fi putut ajuta și n-ai făcut-o. Dacă n-ai fi făcut ce ai făcut, viața mea ar fi fost altfel”. Erau amândoi tineri, încercau amândoi să construiască ceva. Între timp, și el și ea uitaseră cu exactitate ce …

Am găsit un mesaj pe FaceBook, în spam. Începe așa: „Sper că după 18 ani mă veți ierta. Abia acum am curaj să vă scriu. Acum sunt realizată și vreau să vă mulțumesc: ați făcut mai mult pentru mine decât a făcut mama. V-a păsat mai mult de mine decât …

Tocmai tremură inima-n mine de emoţie. Anul ăsta fac 40 şi vreau să fiu bine. Ştiu că nu se îngraşă porcul de Ignat, dar simt că am în mine puterea de a fi bine. Am adunat-o cu răbdare şi umor. Mereu am dat-o pe după vişin, adică tot ce era …

 Avea maică-mea o fixație: trebuia, musai, să cântăm la un instrument. Ne voia artiști pe mine și pe frații mei mai mari, dar, că aici era buba, exista un dar. Trebuia să fim buni și la chimie, matematică și alte alea. N-avea mama ideea că nu le poți face pe …

Căsnicia părinților mei a fost, pentru mine, ca Nordul pentru cei rătăciți: punct de referință, mijloc de orientare, certitudine și supraviețuire. Dacă vreun băiat din adolescența sau  tinerețea mea nu m-a putut trata așa cum tata a tratat-o pe mama, n-a fost bun. Ireconciliabil. Cu șase ani mai mare, tata …

Povestea ta este aceeași cu a mea. Aceeași mamă măritată cu un bărbat nepotrivit care, în timp, și-a înecat nefericirea în alcool, iar ea și-a aruncat frustrările pe copii. La 5 ani am vrut să mă sinucid. Atunci am fost bătută serios cu cureaua până s-au liniștit. Toată viața mea …