Articole despre amintire

Dragă “prietene”, Ți-am promis că nu voi deschide vreodată caietul nostru comun de amintiri, dar astăzi am simțit nevoia să îmbrățișez cuvintele și să le las să danseze pe hârtie, așa cum făceam în zilele noastre mai frumoase. Încerc să găsesc armonia în cuvinte și să le las pe ele …

Aici a murit un copil. În orașul din munți era acest orfelinat, iar orfelinii, toți orfelinii, încercau să evadeze. Existau mai multe modalități de evadare. Calea frumoasă era să convingă o femeie să se îndrăgostească de ei și să o facă mamă. Nimeni nu știe să spună cuvântul mama așa …

Nuvelistul bucureștean s-a stins pe 23 aprilie, la nouăzeci și doi de ani și jumătate. Viața, așa se spune, continuă. Dragă domnule Radu Cosașu, Sunt gata abia acum, în timpul morții dumneavoastră, să vă spun adevărul integral: una dintre dorințele mele cele mai ascunse și cele mai puternice era să …

A fost odată, cândva, un moment, o noapte și o zi cu ea, cu Sanda Budiș,  în Elveția, în locuința pe care o avea nu departe de un lac al cărui nume nu mi-l mai amintesc, cum nu îmi amintesc nici de numele localității. De atunci pentru mine chipul și …

Chiar dacă ai plecat, am sentimentul că nu ai plecat definitiv, simt că legătura dintre noi nu se va pierde niciodată. Și indiferent ce căi vom urma, un loc în inimă îl voi păstra numai pentru tine. Mă voi ruga să nu te abați de la calea cea dreaptă, pentru …

Înainte de restul vieții a fost septembrie, iar superputerea mea era să văd toate lucrurile astea, să le văd, vreau să spun, cu inima: cu inima vedeam cum scade lumina, cum crește noaptea, cum ne cuprinde întunericul, cum vin ploile și cum cuvintele nu mai au putere. Orașul stătea să …

Astăzi simt că nu-mi mai aparțin. Nu mai pot săpa în mine până la mine. Pentru că cea pe care o știam ascunsă printre secrete și adevăruri dureroase nu mai există. Mă gândesc. Gândesc că poate m-a durut atâta de rău încât am omorât ființa din mine. Avântul, puterea, empatia, …

I have a confession to make. Nu-i nimic neobișnuit: mă reevaluez constant, mai ales când intervin în viață mea schimbări nici minore, nici majore – dar cel puțin medii. Cea mai prețioasă amintire pe care o am ever, în ceea ce mă privește pe mine exclusiv – my preciousssss – e …

Nu știu cum să îmi iau rămas bun ultima dată. Nu știu ce aș putea să îți mai spun ca să înțelegi că ai fost singura mea șansă la fericire. Nu mă așteaptă nimeni și nimic dincolo de tine. Mi-ai oferit cei mai frumoși ani din viața mea. Am crescut împreună, …

În ultima perioadă s-au acumulat nopți în care nu am reușit să adorm decât atunci când zorile se revărsau. Mă pierdusem în gânduri despre viață, vicii și oameni care intră în viețile noastre pentru a ne oferi cele mai dureroase lecții. O seară de aprilie, o sticlă de vin alb …