Rosturile tăcerii
[….] Mult mai târziu, mi s-a născut în inimă gândul că ea poartă chipul suflării de suflet pe care, din temelia vieţii mele, o aşteptam să-mi fie. Trupul ei subţire unduia aerul de dimineaţă, proaspăt şi hrănitor, al vieţii, mâinile-i străbătute de dor invitau la cina dezmierdării. În ochii-i albaştri …