Articole despre adrenalină

Mai vorbește cineva astăzi despre fericire? Acel mic amănunt care face viața suportabilă, singurul drog care nu creează adicție, de vreme ce, în loc să-l căutăm cu asiduitate, dimpotrivă, ni-l refuzăm, trecem pe lângă el, în goană după senzaționalul cotidian. Cum să facem bani, cum să-i cheltuim, cum să supraviețuim jobului, …

Când îți cade cineva cu tronc, încep și sinapsele să înnebunească. Iar când nu știi mai nimic despre acel cineva, este haos total. Acum trei săptămâni, am ieșit după multă vreme în club. Într-un oraș nu tocmai mare, cunoști în general persoanele care frecventează locul, iar când apare un chip …

Oare de ce închidem ochii când plângem, ne rugăm, visăm şi ne sărutăm? Poate pentru că cele mai frumoase lucruri pe lumea aceasta nu le vedem cu ochii, ci le simţim cu sufletul…  Minunată explicație prin sensibilitatea ei! Vă spun însă că există şi o variantă pur ştiinţifică referitoare la …

Nu, nu, n-ai timp de titluri și nici nu apuci să gândești prea mult. You just go with the flow și te prinzi pe drum că ți-ai pierdut reperele, un pic și mințile și că lumea ți s-a dat peste cap. Adrenalina e maximă, pierzi controlul și nopțile trec fără …

Înainte de a arunca cu pietre, vreau să vă spun că iubirea vine sub multe forme și chiar dacă știința spune că e o reacție chimică mie mi se pare cea mai puternică formă de sclavie și magie. L-am iubit și nu am știut asta decât în noaptea dinaintea nunții …

Iubesc iarna. Iubesc cu patimă iarna. Cu zilele ei întunecate, și reci și-mi place vântul turbat care-mi taie obrajii în bucăți și-mi sfârtecă buzele până la sânge. Și-mi ține mintea trează. Iubesc iarna și poezia. Da’ asta se vede… Ideea e că mie iarna îmi reamintește că pot fi și …

Am fost invitată de curând la o reuniune în cerc restrâns, un fel de serată. Din locul în care am stat, l-am putut vedea bine pe invitat, din cap până-n picioare. Era îmbrăcat casual, ca noi, toți ceilalți. Dar ce mi-a atras atenția, au fost pantofii săi: impecabili, curați lacrimă, …

– Am să-ți spun o poveste. Nu, nu e cu Feți-Frumoși sau zâne. Este cu oameni ca noi. Frumoși. Și plini de patimi. – Ce este aceea „patimă”? – Cum să-ți spun… este un avânt nesăbuit, care te urcă și te coboară fără plasă de siguranță. – Și n-ar fi …

Ai plecat. Și ce? Ori… cine spunea „Are balta pești”? E valabil și pentru tine. Ce să însemne asta? Că n-oi mai face bulion? Că nu mă voi pregăti pentru terminarea concediului? Sau, mai rău, că nu mă voi mai îngriji de-acum înainte? Haida de! O voi face mai abitir! …

Locuiesc în oraşul în care oprirea la trecerea de pietoni este o impietate, iar cedarea trecerii la intrarea în sensul giratoriu, o utopie. Şofez de 16 ani. Am făcut-o în oraşe mici şi înghesuite, în metrople aglomerate, în Bucureştiul nostru – un fel de parc tematic pentru dependenţii de adrenalină …