Articole despre acte

Vreun an de zile am condus fără permis, îl pierdusem, dar habar n-aveam. Și când chiar am avut nevoie, am constatat, o dată, că ia-l de unde nu-i, și a doua, că și expirase, când m-am uitat la o copie salvată oe calculator. Și m-am panicat un pic, pentru că …

– continuare de aici – Kowalski acționa ca un robot pus pe pilot automat. Se trezea dimineața, își făcea toaleta, se îmbrăca și pleca la serviciu. Dădea telefoane, semna acte, superviza întreaga bancă, iar la sfârșitul programului pleca acasă așa cum venise, ca un mecanism fără suflet. Nu știa ce …

– continuare de aici – Luă primul taxi și comandă să o ducă la gară. Avu noroc să prindă trenul de prânz. În mai puțin de două ore avea să fie acolo. Ajunsă la destinație, ieși din gară și se interesă cum poate ajunge la adresa pe care o avea …

Leila e farmacistă. Şi știe totul despre avioane. – Cât facem până la Casablanca? o întreb, deși răspunsul îl știam de vreo două săptămâni. Dacă lași o femeie să vorbească de capul ei, ea îți descarcă bateria la telefon înainte ca tu să ajungi să zici pâs. Leila a fost …

Ieri m-a sunat Alexandra, trăsnita. Alexandra este agentă imobiliară şi vorbeşte cu un mic, mic de tot, accent „de prin sud”. Mi-a spus că vine să facă câteva fotografii şi, ca de obicei, a ajuns mai târziu decât trebuia să ajungă. Aşa sunt unii, niciodată la fix. Pozele au ieşit fotogenice, …

Știi diminețile acelea în care te trezești în plină deplasare spre serviciu, soarele plutește printre oameni ce dintr-o dată par mai drăguți? 06:15 – Pur și simplu te-ai trezit înconjurat de o stare de bine, parfum răcoros de primăvară. 07:30 – Albinele par a zbura în jurul tău cu încetinitorul. …

Ah, l’Italia! Il mio grande amore. Il mio amore grande… Dintr-un motiv pe care nu l-am înţeles niciodată, am ştiut întotdeauna că, într-o zi, aveam să trăiesc în Italia. Nu era un obiectiv. Pur şi simplu, ştiam. Dovadă, am cutreierat pământul în lung şi-n lat, dar, ducându-mă la interviu, era …

”Nici tu nu ești căsătorită?”, m-a întreba tipa de 35 de ani, cu un ton conspirativ-nostalgico-”dacă nici anul ăsta nu mă mărit, am trăit degeaba”. Mie, una, vârsta de 35 de ani mi se pare copilăria vieții de femeie. Cred că de abia pe la 30 începi să ieși din …