Articole despre acceptare

“Salut,  V-am scris in urma cu niste ani o poveste in care ma regaseam atunci, am primit comentarii frumoase si altele mai putin, insa m-ati ajutat foarte mult in clipa in care ati inteles ca in spatele unei povesti era un simplu om care gresise iubind. In fine, anii au …

Deși vârsta de 40 de ani pare un hotar, nu este unul. Oricât de mult se agață femeile de cifra „3” la prefix – atât de mult că uneori nu se schimbă mai mult de 15 ani, dacă e să ne luăm după afirmațiile lor – între 39 și 40 …

Baby, hai s-o spunem pe-a dreaptă: ne aparținem. Dincolo de timp, de catastrofe, de uragane și de ierni sălbatice, dincolo de toate prejudecățile acestei lumi, de ideile ei strâmbe și false despre nu știu ce păcate, datorii sau obligații cu care omul e încărcat doar ca să ajungă să nu …

Mami, hai în lumea mea! Știu că este diferită de a ta și te înspăimântă de multe ori. Și pe mine mă sperie. Crede-mă! Hai să-ți arăt și partea ei frumoasă. Da, are și părți foarte frumoase! Momentele în care simt că am totul sub control. Clipele în care mă simt …

Uneori, îmi impun un moment de tăcere, când: Nu am de spus ceva valoros. Când am vorbit destul. Până când îmi vine rândul să vorbesc. Când sunt provocată. Când sunt  nervoasă și iritată. Când intru în biserică, pentru ca Dumnezeu să-mi poată vorbi. Când ies din biserică, pentru ca Dumnezeu …

Iubim și ne declarăm iubirea, oferim cuvinte, gesturi, cadouri, ne oferim timp și împărtășim tot ce avem, ce simțim, ce suntem, într-o foame perpetuă de a ne simți apropiați, înțeleși, intimi cu persoana iubită. Dincolo de orice mod de a traduce dragostea, intimitatea este legătura invizibilă care ne poate ține …

Privește-te în lumina soarelui. Spre amiază. Atunci când e cea mai crudă, fie iarnă sau vară. Bucură-te de vitamina D, indispensabilă. Și amintește-ți, mereu, că razele soarelui sunt precum cruzimea neintenționată a copiilor mici, unii față de alții. Soarele nu cunoaște răutate, oferă doar limpezime spre adevăruri pe care le …

Levitez (la început cu gândul, dar simt că pot mai mult decât atât) între două reflecții ale unor femei puternice (sau nu?), în tot cazul, celebre, care îmi oferă un fir al Ariadnei pe care îl consider demn de urmat: pe de-o parte, Nora Iuga, distinsa Doamnă a poeziei românești …

Imaginea tatălui în istorie, confundată adesea și cu o imagine bărbatului, pentru că rolul tatălui nu este instinctual ca la femeie, a avut întotdeauna, în toate vremurile, o nuanță de compensare. Ceva nu era de ajuns pentru bărbați. Nu aveau destulă putere. Acum, femeile nu se simt îndeajuns de bune …

Undeva, între adolescență și prima tinerețe, atunci când pare că începe balul vieții, începem să ne construim o imagine de femeie care să placă în primul rând, căutăm confirmări cu prețul mulării pe așteptările celorlalți și suntem gata să ne vedem prin ochii lor mai repede decât prin ai noștri, …