Astăzi, în scroll-ul ăla stupid de facebook, când tragi de timp înainte să te apuci de lucru, am citit o postare care m-a enervat și, evident, am mai procrastinat câteva minute comentând și meditând la ce ființe simandicoase, puturoase și pretențioase putem fi noi, românii, adesea. Ni se cuvine totul, de la explicații mură-n gură la politici conforme cu așteptările noastre, deși n-am mișca o scamă de la stânga la dreaptă, n-am cotiza cu un leu să susținem un partid nou, un nou politician, n-am face voluntariat neam pentru o cauză, habar n-avem când sunt alegerile și mergem la vot doar la prezidențiale, pentru că-n ignoranța noastră suicidară, avem senzația că președintele face legile cărora ne supunem în fiecare zi, nu Parlamentul.
Pe scurt, un tip scria că „USR este un partid inutil” și cerea prietenilor din listă să-l „convingă” de contrariul situației. Voia să înțeleagă de ce acest partid e așa simpatic oamenilor „liberi și frumoși”. Serios, e 2018 și cetățeni cu pretenții încă mai regurgitează această retorică provenită din cele mai adânci cotloane ale latrinei Antenei 3. Cam rare upgrade-urile la hate pentru zona simandicoasă a nemulțumiților, zic.
De ce mi s-a urcat sângele-n cap instant? Pentru că eu, spre deosebire de poporul care pufnește îmbufnat din vârful patului și cere să fie servit mai repede, stau tot în vârful patului și pufnesc îmbufnat, dar măcar mă dau jos din când în când să-mi citesc singur știrile, nu aștept să apară ele printr-o minune, înșirate ca mărgăritarele, pe ecranul care se-ntâmplă să fie în fața mea. Adică, sunt abonat la newsletter-ul USR, urmăresc USR-iști pe facebook, de la Parlamentari, la consilieri locali din primării, la voluntari. Am văzut video-urie când poliția dădea-n ei ca-n sacii de cartofi, le rupeau legitimațiile de aleși ai poporului, pozele de la sedii cu zeci de oameni care legau CU SFOARĂ dosarele de la inițiativa #FărăPenali, pentru că suntem în 2018 și încă avem o lege din ’90, toamna, care cere ca dosarele să fie legate CU SFOARĂ. Acestea fiind zise, când mă apucă să dau de toți pereții cu vreo mișcare a USR-ului, că ocazii, să fim serioși, sunt, o fac în oarecare cunoștință de cauză și cu măsura dată de informare. Suntem la un click distanță de subscribe. Oare, dacă chiar ne-am informa, cât din tupeul ăsta de a scuipa între ochi ne-ar mai rămâne?
sursă foto: pictacat.com
Situația jalnică în care suntem – cu exodul interminabil al celor care pleacă din țară oriunde văd cu ochii în vest; cu mafioți care nu renunță la puterea din vârful statului și la călărirea banilor de spitale și străzi, oricâte hoții ar face și măgării sinistre ar scoate pe gură (de la minciunile despre intervenția jandarmeriei de la protestul diasporei la comentariile când antisemite, când xenofobo-naiba-mai-știe-cum) – am senzația, azi mai mult ca oricând înainte, că ni se datorează nouă, celor care, la o adică, am putea face ceva, dar preferăm să stăm comod. Și să cerem explicații. Care ni se cuvin. Să fim mai deștepți ca toți. Și să nu facem nimic până la urmă.
Am un enorm respect pentru voluntarii USR care au strâns semnături în cele mai ostile locuri, au discutat politică pe caniculă în sate de care-și amintesc nemernicii puterii doar când au nevoie de voturi, și-au luat bătaie de la polițiști desprinși din filme cu idioți și care, așa cum am zis, dar repet că merită, stau nopțile și leagă dosarele cu SFOARĂ. Deși a doua zi o iau de la capăt cu munca, ca toată lumea.
Hai, să fim înțeleși: nu-s membru USR, cel mai probabil nici n-o să fiu, nu le fac comunicarea și nu mă văd intrând în politică prea curând. Și eu, ca marea majoritate dintre noi, prefer să stau pe margine și să dau din clanță.
Nici măcar n-am semnat pentru campania #FărăPenali, pentru că, ideologic, nu mă regăsesc în acest demers. Dacă cred că este o mișcare utilă? Cred că nu este utilă, ci foarte utilă. Un partid făcut pe butuci înainte de alegerile din 2016 a adunat peste 1 milion de semnături de pe te miri unde, din cele mai ostile zone al patriei. E un recensământ al cetățenilor, o bază pentru un partid nou care se ghidează după un principiu: nu li se pare moral ca hoțul să mai domnească peste visteria din care a furat. Pare commonsense pentru noi, cei din bulicică, dar uitați-vă-n jur și îngroziți-vă unde trăim. Fără penali a ajuns să fie ultimul gest de normalitate într-o societate în care pare că s-a întors totul pe dos.
Aproape nicăieri în lumea civilizată de pe continentul ăsta personaje precum Dragnea, Dan, Daea și Olguța Vasilescu n-ar mai avea un loc în viața publică după tâmpeniile pe care le scot pe gură. Nu mai zic de alea pe care le fac propriu-zis. Noi, românii, îi tolerăm bine-merci. Suntem ok cu ei, cu liderii iubiți. Ne uităm în feed și ni se pare că e toată lumea împotriva lor, când, de fapt, suntem aceeași mână de oameni în stradă, iar când nu suntem în stradă ne uităm de sus la conaționalii care strâng semnături și vor să-i convingă pe alții și leagă dosare. Cu sfoară.
Am reproșat destule USR-ului de-a lungul timpului și sunt gata s-o iau de la capăt de fiecare dată când mi se va părea cazul, dar nu mi-aș permite niciodată să-i privesc de sus pe niște oameni care fac la capitolul implicare civică cât pentru mine și mulți, mulți alții la un loc. Hai, mai ușor pe scări cu ura împotriva oamenilor „liberi și frumoși”. Liberi și frumoși sunt ăia care mișcă un deget pentru comunitatea în care vor să trăiască. Neliberi și urâți sunt ăia care stau pe margine și fac gură. Da, mă uit la mine și la marea majoritate dintre voi.
Pe Gabriel îl găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
