Femeia în vârstă de 31 de ani, Savita Halappanavar pe numele său, a ajuns la spital în a 17-a săptămână de sarcină, acuzând dureri cumplite de spate. Cu toate că a medicii au constatat că sarcina nu mai putea fi dusă la capăt şi că naşterea unui copil viu era imposibilă şi în ciuda insistenţelor acesteia şi a soţului său de a i se produce un avort, i s-a răspuns sec: „suntem o ţară catolică în care avortul nu este permis”. Motivul suplimentar invocat de medici a fost acela că inima fetusului bătea încă, aşa că femeia a fost nevoită să aştepte încă două zile şi jumătate, zvârcolindu-se de durere, până ce fetusul a murit şi a putut fi scos din corpul său. Prea târziu însă. Din cauza unei septicemii pe care a contactat-o în tot acest timp în care s-a luptat cu propriul corp, tânăra femeie a murit la puţin timp după operaţie.
Cazul a provocat un val de reacţii negative din partea irlandezilor. 2000 de oameni s-au adunat ieri în faţa Parlamentului din Dublin şi a Ambasadei Irlandei la Londra pentru a protesta în numele pedepsirii celor vinovaţi de moartea femeii. Oficialii Ministerului Sănătăţii din Irlanda au declarat că vor declanşa o anchetă, la fel şi conducerea spitalului în care Savita a fost lăsată să moară în numele legii irlandeze care spune că avortul este interzis cu desăvârşire, cu excepţia cazului în care el îi pune mamei viaţa în pericol. Declaraţia soţului femeii e cutremurătoare: „Când am ajuns la spital, doctorii ne-au spus că cervixul Savitei era complet dilatat şi că fetusul nu mai are nicio şansă de supravieţuire. Ne-au oferit garanţii că inima lui se va opri în câteva ore, şi totuşi au trecut zile în care starea ei se agrava. Era în agonie. Medicul care a venit să o controleze şi pe care l-am rugat amândoi să îi provoace avortul, dacă oricum copilul nu mai putea fi salvat, ne-a răspuns că nu poate face nimic cât timp inima fetusului bate încă. După încă o zi ne-a spus că aşa e legea şi că Irlanda este o ţară catolică. Noi nu suntem nici catolici, nici irlandezi, ci hinduşi. Cu toate acestea, toţi au fost de neînduplecat”.
Nu ştiu cum vine asta, dar mie una o astfel de hotărâre medicală, bazată pe orice altceva decât pe ani de pregătire în numele ştiinţei şi a salvării omului din suferinţă îmi provoacă sentimente amestecate, de la revoltă la dispreţ. Ştiu că problema este una delicată, dar mă întreb: atât de inumană să fie oare interpretarea unor legi aparent divine?
Citiţi şi
Băieții răi din manuale – It Ends with Us
Îmbătrânesc și… disper – The Banshees of Inisherin
Cum se face că testul de sarcină pozitiv mai înseamnă azi o veste proastă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
