Sunt Neluţa din Calafat şi vreau să-mi refac viaţa

24 January 2012

Un studiu al Mercury Research spune că aproape jumătate din numărul românilor care navighează pe Internet au cel puțin un cont pe una dintre platformele de socializare.

Mulți își fac un cont direct de la serviciu. E mai sigur. Nimeni de acasă nu poate vedea ce „discută” ei cu partenerii virtuali. Dacă există un computer al familiei, la care butonează și mama, și tata, și cumnatul, și vecina de la 4, și copiii, e mai greu de „intrat” pe rețelele sociale.

Pentru bărbații căsătoriți de ceva ani, sătui până-n gât de figurile consoartei, de mutra iscoditoare a soacrei, care-și bagă și ea, din când în când, glaucomul în dormitorul conjugal, gata de scandal, o ieșire pe ulița Internetului e o mană cerească. E ca și când ar veni la ei, însăși Angelina Jolie și i-ar atinge încet, cu buzele alea nebune pe frunte, pe gât, pe piept, pe… STOOOP!

La fel se întâmplă și cu soțiile care abia așteapă să plece la slujbă, ca să-și deschidă… ăăă, computerele. Nu pentru studii, documentări sau cercetări, ci pentru intrarea, mai întâi, în rețelele sociale și verificarea mesajelor. Munca, propriu-zisă, mai încolo.

Pe internet ești cine vrei: Sexoasa, Pătimașa, Canalia, Bunăciunea, Floare de crin, Buzefierbinți, Războinicul, Frumusik sau Tinkerbell. Ca femeie, poți avea orice amant virtual vrei, poți să faci sex, dragoste, iubire, ce poftești. Nu rămâi gravidă, nu iei boli venerice, nu e nevoie să te epilezi lung și pubian, mustața nu se observă, nu te vede vecina, iar  parola de autentificare o știi doar tu. Ce poate fi mai practic și mai comod?

Vârsta deja nu mai contează. Sunt bune și fotografiile alb-negru de la nuntă, de pe vremea când se purtau părul permanent-oaie și perciunii a la Elvis, amintiri dragi cu nașul, nașa, tanti Bica de la Zurbaua, maica mare, Dumnezeu s-o ierte!- că de 17 ani e oale și ulcele…

Prietenul virtual e cel mai bun antidepresiv! El nu te ceartă, nu te bate, nu te înjură, îți scrie cuvinte tandre, duioase, pe care, poate, nu le-au auzit urechiușele tale niciodată. Prietenul de pe Netlog sau Facebook e un balsam pentru suflet, te mângâie și nu seamănă nici cu soțul (soția), nici cu iubitul (iubita). Întotdeauna e la polul opus.

Revenirea la viața reală, la vasele nespălate din chiuvetă și la soțul care sforăie beat în sufragerie e cutremurătoare. Bărbații căsătoriți (unii dintre ei!) au cam aceeași dezamăgire când „ies” din calculator și dau cu ochii de nevasta nițel cam frigidă, cu tălpi întotdeauna reci, dar lipită de ecranul plasmei, pentru că a început nu știu care telenovelă.

Femeile divorțate, între 30 și 60 de ani, au cei mai mulți vizitatori. Îndrăznețe și, unele dintre ele, chiar arătoase își expun pozele fără grijă, pe profil. De exemplu, Neluța din Calafat are 45 de ani și vrea să-și refacă viața. Femeia și-a tras peste ștrampii din plasă și strasuri colorate o fustă mini, apoi și-a pus cizme lungi, până la genunchii umflați. A pozat ca Shakira, numai că nu era în concert, ci în fața bibliotecii din sufragerie, cu etajere frumoase, locuite numai de elefănței, flori din plastic și zâne chioare din sticlă ordinară. Cine știe din care fund de rețea virtuală va apărea prințul mareelor!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea

Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase

Părinți reglați emoțional, copii alfabetizați emoțional

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Dana Fodor / 29 January 2012 12:05

    Aline!
    Dar deschide-ti contul,
    viruși mă-nconjor…
    Am răcit teribil
    De durere, moooor!..:-)

    Reply
    • adrian tiglea / 29 January 2012 13:41

      i am unhappy today. i tried to find nelutza from calafat on “face and book”, but she is out of reach. now i am crying.

      Reply
  2. adrian tiglea / 28 January 2012 20:36

    acum, după ce m-am amuzat citind articolul tău, mă gândesc să îmi redeschid contul facebook. glumesc, desigur. cred că succesul reţelelor de socializare este un reflex al însingurării noastre, al lipsei prieteniei sau a iubirii din vatra noastră sufletească, ori dovada incapacităţii de a ne obişnui cu ideea că viaţa nu este, cel puţin nu mereu, un regal al comuniunii fructuoase cu un celălalt. Iar Neluţa din Calafat mă amuză şi mai tare, pentru că îmi aduce aminte de umorul din cântecele lui Andrieş, gen “ce-i place ei la bărbaţi\să aibă barbă şi ochi coloraţi”.
    Este interesant că, după mai bine de două mii de ani, bătrânul Aristotel continuă să aibă dreptate: omul este fiinţă socială – aşadar, incapabilă de a vieţui în singurărate. Nu este vorba de cei solitari, cei care se auto – însingurează, pentru că în cazul lor, însigurarea este un lucru asumat, iar nu un accident, o privare de comuniunea cu o altă fiinţă. Dar în cazul solitarilor exerciţiul de singurătate nu este unul total, solitarul fiind mai curând un elitist decât un mizantrop.
    Cât priveşţe pe cei care se izolează complet de oameni, în mod voluntar – mă gândesc la sihaştri – chiar şi ei se află în comuniune, o comuniune specială, cu Creatorul.
    Platformele de socializare constituie una din marile iluzii ale comuniunii. Asta pentru că eu cred că singura formă reală şi productivă de comuniune este cea i – mediată de distanţă, cea care se produce faţă către faţă.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro