Când eşti lângă omul potrivit, îţi cresc aripi. Când nu eşti lângă cel potrivit, nici măcar nu ştii că poţi zbura. N-am spus-o eu, a spus-o Alina Manole înaintea unei piese pe care a cântat-o la lansarea noului ei album – “Fericirea de luni”. M-a întrebat zilele trecute o cunoştinţă din capătul ţării – cine e Alina Manole. M-am mirat că nu ştie, mai ales că doamna respectivă nu e vreo ignorantă, ba chiar e o persoană fină, consumatoare de cultură. M-am gandit apoi că, din ce ştiu eu, viaţa ei s-a aşezat pe un făgaş cuminte încă devreme. Or, ca să o cunoşti pe Alina Manole, nu doar să o asculţi, trebuie musai să fi trăit nişte păcate. Ale tale sau ale celuilalt. Iar ea – oşanca neaoşă – s-a măritat cu un japonez pe care eu nu mi-l amintesc altfel decât cu zâmbetul pe buze şi dând din cap afirmativ. Pe Tadao nu l-am auzit niciodată spunând nu şi înclin să cred că este întru totul un optimist incurabil.
Dacă vreţi să vedeţi cam câţi păcătoşi cinstiţi sunt într-o singură seară adunaţi la un loc, mergeţi la un concert al Alinei Manole. Mă duc la concertele ei şi mi se strânge sufletul când apare pe scenă şi salută – bună seara, păcătoşilor! – şi sute de oameni îi răspund – bună seara. Acuma sigur acolo sunt toţi păcătoşii din oraşul respectiv, aşa, cât să stea liniştiţi cei cu frica lui Dumnezeu. O să vedeţi o sală de oameni, femei şi bărbaţi deopotrivă care cântă împreună cu ea versuri pe care eu nu le-am auzit în altă parte. În câte cântece româneşti cantautorul recunoaşte că a avut o relaţie cu o peroană implicată în altă relaţie? Şi femeile cântă împreună cu Alina, ferm, hotărât, aşa, din tot sufletul: “Întoarce-te acasă mai repede, ea te-aşteaptă, ea nu mă ştie, că ai o amantă şi încă mai poţi” – refrenul de la EA NU MĂ ŞTIE. De departe, eu sunt îndrăgostită de AI FURAT MAREA şi mi se pare cel mai frumos reproş pe care o femeie i-l poate face unui bărbat care a înşelat. Trebuie să fi trăit nişte lucruri, să-ţi fi asumat nişte trăiri să fi înţeles ceva din viaţa ta ca să scoţi un album intitulat DRAGOSTE ÎN TREI.
O iubesc pe Alina pentru că forţa din vocea ei alternează atât de frumos şi firav cu emoţia din glasul vorbirii. Este, în acest moment al existenţei mele, cântăreaţa pe care o pot asculta pe repeat, acasă, la birou şi mai ales în maşină. Dimineaţa, la prânz, seara şi mai ales noaptea, când LUNA PĂTRATĂ se asortează cel mai bine cu prietenele mai mult sau mai puţin păcătoase, dar sigur cele mai frumoase prietene din lume.
Cel mai nou album se numeşte FERICIREA DE LUNI. L-am avut până de curând, când l-am dăruit în trafic. E pe CD-ul ăsta un cântec minunat care nu mai ştiu cum se numeşte şi nici nu îmi permit să sun şi să întreb la ora târzie la care scriu acest text. Dar pe care ştiu că, dacă ascultaţi CD-ul, sigur o să-l recunoaşteţi. Refrenul este despre cum el lângă mine era înalt şi bun, iar eu lângă el eram frumoasă şi inspirată. Şi amândoi aveam aripi. Atât de rar întâlnim oamenii care au grijă ca vântul să ne duca în sus în zborul nostru. Mulţumesc, Alina!
Citiţi şi
Mulțumesc, Adele! Trei ore care mi-au schimbat viața
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
