Care e limita în iubire ? Spuneți-mi… care e limita până la care e bine să fii sincer, deschis, limita când omul care încă mai doarme în pat lângă tine încetează să mai fie sincer cu tine? Cum poți să-ți dai seama dacă măcar a existat vreun moment de sinceritate asumată?
Unde încep și unde se termină aceste limite?
Lola s-a închis în casă. Cerul se pregătea să ningă, așezat ca o plapumă nemărginită deasupra orașului.
De ce nu se schimbă anul ziua? De ce trebuie să aștepți o anumită limită în timp ca să începi ceva nou, ca să schimbi ceva la tine? De ce ne agățăm de momente în timp pentru a începe dialogul cu noi înșine, pentru a ne privi în adâncul sufletului?
Dar Lola avea nevoie de un astfel de moment. Introspecția vine întotdeauna odată cu nevoia de schimbare din suflet, nu odată cu schimbarea anului. Era doar o simplă coincidență…
Sedusă de Crăciun și părăsită de Revelion… își spuse în gând..
Introspecția Lolei avea rol de restart. Un restart mental, emoțional și rațional totodată, spiritual. Era nevoia de a vindeca RANA, sub toate formele ei, și de a face loc pentru AUTENTICITATE.
„Fii cât mai autentică cu tine și cu ceilalți!”. Era rezoluția ei, revelația ei și principiul după care se ghidase în anul care tocmai devenise trecut. „Fii cât mai prezentă în viața ta. Asta e tot ce e necesar pentru ca să fii bine.”
Atunci apăru MOMENTUL. Momentul în care te întrebi de ce atunci când ești autentic cu tine și cu celălalt ești alungat, părăsit și simți cum sufletul e izbit dureros de un perete invizibil peste care nu mai poți trece? Te lovești de o altă limită.
Autenticitatea …doare. Autenticitatea i-a produs Lolei RANA pe suflet. Prima întâlnire cu el nu a fost ceva neapărat special. Au vorbit și vorbit… s-au privit și s-au tot privit. Era într-o după-amiază de decembrie, cu o săptămână înainte de Crăciun. Lola s-a lăsat vrăjită de farmecul ochilor lui albaștri… de berea nefiltrată …de trupul lui înalt și frumos în lumina difuză din bar, de mâinile lui care le mângâiau și le încălzeau pe ale ei. Orele se scurgeau și afară ningea cuminte, iar Lola a fost veselă și naturală. Dar, fără să povestească prea mult despre adevărata ea.
Bărbatul acesta emana un fel de mister cu ochii lui albaștri cu tot. Părea deschis, dar totuși reținut. Privirea lui magnetică, alura lui de bărbat puternic o făceau pe Lola să se întrebe dacă ceea ce lăsa să se vadă era real sau ireal.
Târziu în noapte s-a lăsat sedusă, privită, mângâiată, sărutată… iubită. Nu i-a putut rezista, deși nu-și imaginase vreo clipă că asta ar putea fi finalul primei întâlniri. Nu avea așteptări.
S-a lăsat îmbrăcată în sărutările lui suave, moi, savuroase, prelungi și umede, în timp ce s-a lăsat dezbrăcată de frici, complexe și haine. Cu o mișcare rapidă, a tras-o lângă pieptul lui; pielea ei se atingea de pielea lui… și nimic n-a mai contat decât momentul acela…
Crăciunul l-a petrecut cu gândul la ochii lui albaștri, dar și cu resemnare. Simțea că totul se consumase parcă prea repede. Simțea că deși au petrecut împreună câteva ore bune, nu știa parcă nimic despre el. Era o himeră tot ce se întâmplase. A rămas de-a dreptul surprinsă când el a căutat-o din nou, după Crăciun.
Și așa, Lola a prins aripi. Aripile ei au lăsat loc pentru o discuție deschisă, iar Lola a vorbit mult despre sufletul ei, despre trăirile, pasiunile și opiniile ei, despre problemele și despre fricile ei. Vorbea deschis pentru că își dorea să-i transmită toată vibrația din suflet, astfel încât el să o placă la fel de mult, dar în special pentru că voia să fie sinceră, deschisă, înțeleasă. Vroia să se înfățișeze în fața lui exact așa cum era ea, autentică.
A doua zi dimineața s-au trezit târziu.
„Mi-a plăcut mult să fac s*x cu tine! Îmi place… adică”, îi spuse el. Ea continua să-l mângâie pe spate, el o săruta necontenit pe frunte, părintește. O strângea în brațe și îi încălzea tălpile picioarelor reci.
„Hmm, ce bine e…” mârâi el. „Aș putea sta așa o viață!”
„Ne auzim!” îi spuse mai târziu din pragul ușii. Și plecă. Pentru totdeauna. Era 31 decembrie… seara.
Guest post by Helene
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
