Drăgalaşule, nu mai crede tot ce îţi spun. Mai bine întrebă-te de ce îţi spun ce îţi spun.
Întreabă-te dacă mi-ai pus o întrebare la care vrei răspunsul adevărat. Sau întreabă-te dacă o femeie ţi-ar da, vreodată, răspunsul real. Am spus femeie, nu fetiţă! Şi mai întreabă-te ceva: cum crezi că mă simt eu, când mă întrebi despre un tabu la care nici măcar eu nu ţi-aş răspunde? Şi nu din pudoare, ci din respect faţă de intimitatea ta. Da, chiar dacă eşti bărbat şi nu-ţi place să le afişezi în public, ai sentimente, emoţii şi câte altele.
Nu te pune în locul meu, pentru că nu vei putea. Cum nici eu nu mă pot pune-n pielea ta. Tocmai de aceea am grijă să nu-ţi înfig un vârf de stiletto în orgoliu sau în corason. Chiar dacă relaţionăm indefinit, chiar dacă povestim fără perdea şi – mai ales – în ciuda oricăror norme sau rigori, am şi eu demnitatea mea. Îţi propun să mă respecţi ca om, nu în pat. Nu sunt femeia-vază şi nici una la mica inspiraţie. Da, ştiu să mă joc şi joc tare. Însă până şi mie îmi place să am o brumă de coerenţă în viaţa mea.
Şi nu, nu-mi poţi spune că te-am întrebat cine ştie ce, pentru că – în mod voit – ţi-am pus o întrebare cu răspuns închis: da sau nu. Nici măcar nu mi-am bătut capul să-ţi reţin povestioara, tocmai din respect şi simpatie. Şi, să ştii că simpatia nu înseamnă obligaţii sau bătăi de cap. Înseamnă că ai ceva care rezonează cu mine, ceva care m-a făcut, şi încă mă face să mă simt bine în relaţionarea cu tine. Şi mai înseamnă că te iau aşa cum eşti. Numai că trebuie să mă iei şi tu aşa cum sunt. N-am ieşit din fabrică femeia gonflabilă şi nici nu sunt vreo virginică. Sunt o femeie care se simte bine în pielea ei, dar care nu mai are vârsta să joace dupa muzica altora. Ori găsim un ritm pe care să ne înţelegem, împreună, ori dansăm pe piese separate.
Nu-mi amintesc dacă ţi-am spus-o chiar aşa, dar m-am deschis ţie, pentru că ai fost bărbat, în cel mai frumos sens al cuvântului. De la abordare, la prima atingere, şi mai departe… m-ai surprins plăcut şi ţi-ai câştigat respectul meu. Rar mai există chimia bărbat-femeie atât de clară şi sigură pe ea. Şi da, drăgălaşule, tu chiar eşti bărbat. Nu îmi pasă de titluri, funcţii şi alte nimicuri comerciale. Îmi permit luxul de a nu mă uita la oameni într-un mod atât de meschin. Eşti un tip mişto. Crede-mă, ştiu ce vorbesc, şi ţi-o spun cu sinceritatea celui care nu are nimic de pierdut. Gura lumii este rea şi, de multe ori, spune numai prostii, doar din dorinţa de a-i face şi pe alţii să sufere, ca ea.
Citește și Nu sunt o doamnă, sunt femeie. Cealaltă femeie.
Ca sloganul făcătorilor de drapeluri, mie mi se fâlfâie. Mi se fâlfâie de părerile celor din jur, de aşteptările şi comentariile lor. Nimeni nu-mi trăieşte viaţa în locul meu. Dar îmi pasă de mine şi îmi pasă de tine. Să nu-ţi imaginezi că văd rochii de mireasă sau că aud alte clopote, în afara de talanga vreunei văcuţe Milka! Aşa sunt eu. Când cineva mi-e simpatic, îi ofer candoarea şi buna mea dispoziţie. Şi nici măcar nu-ţi cer reversul. Doar ţi-l propun. Într-o formă organizată (am o viaţă plină şi frumoasă), ca să putem respira calm, într-un mediu atât de agitat. Şi cu o brumă de interes şi din partea ta. Dacă vrei. Este opţional, dar de preferat. Nu sunt un lac în care să arunci o piatră, şi să vezi câte cercuri face.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
