(viață de noapte suceveană)
Cum stam aşa singură şi neconsumată în casă, sâmbată seară-cam noapte, mă străfulgeră o sinapsă. Da’ ce-are dacă ies niţel în târg să trăiesc şi eu puţintică viaţă de noapte suceveană. Mi-am tras o rochie, mai mult pe coapse, că spatele mi l-am lăsat gol şi nişte şosete flauşate, tare frig mi-era. În botine Valentino, ca şi-o făcut omu’ ăsta pomană anul trecut şi mi le-a dat la reducere. Ies din casă toată ferchezuită şi sulimenită, intru în maşină. Scaun bocnă. Brusc, mi s-au întărit Buc… lele, ca miezul de nucă strâns în fruct. Cu un fior chilly pe spatele despuiat pun mâna pe volan. Mă curentează. Nu ştiu dacă aţi pus vreodată mâna pe chestii prin care circulă curent de înaltă tensiune. Eu am pus. Şi tare voiam să le dau drumul, dar se făcea că tot mai strâns le înşfăcam. Nu ştiu cum am izbutit atunci să mă lepăd de ele, îmi amintesc doar o traiectorie prin aer şi un zid destul de dur: Tigru şi Dragon moment.
Revenind, ei bine, la fel am simţit şi cu volanul! Reuşesc totuşi să desprind o mână după ce s-a încălzit motorul, apăs o pedală, miezul de nucă se relaxează. Fără o direcție precisă, aleg să mă plimb prin mediul urban cu neon, până într-un moment în care aud nişte schelălăituri live dintr-o crâşmă. Îmi întind gâtul lung. Armonioase, în opinia mea. Opresc. Intru. Iar mă opresc, la bar. Comand ceva dulce şi non alcoolic, primesc ceva acru, dar buvabil. Înghit rece, mă arcuiesc ca un cormoran cu aripile despuiate în aer, au!, sciatica. Nu destul că eram tulburată trofic, mă inoportunează un intracomunitar: văd că sunteţi singură, vă ofer ceva de băut? Eu: Văd că sunteţi singur, vă ofer scaunul meu până se întoarce prietena de la baie? Am văzut că o ţineaţi în poală în antreu şi mă gândesc că până ajungeţi acasă, e mai uşor să o ţineţi în poală, din şezut, de aici, de pe scaun! Vi-l cedez! El: N-am servit niciun antreu… nu e prietena mea… glasul i se făcea tot mai mic, pe măsură ce mă îndepărtam cu paharul consumându-se în mână. Vestibul, VES-TI-BUL, dom’le, dar de unde avea el să ştie dacă frecventează numai nunţi, sportul preferat al sucevenilor.
Mă aşez la celălalt capăt de bar. Aerul se dă la o parte când apar, se eliberează instant două scaune! Instinctiv, mi-am mirosit umărul să văd dacă simt ceva volatil de sub el. Doar iasomie, mosc, lemn de santal, scăldate în vanilie. Ce-au ăştia de s-au dat din faţa mea?! Nu zăbovesc mult pe gânduri, mă aşez, de puţine ori în viaţă s-a dat lumea la o parte din calea mea. Dimpotrivă, am primit doar ghionturi. Că pomenii de lup: un ghiont în cotul-mi sprijint de bar. Ridicând capul în relanti, din poziţia ghiocel din care mă aflam, văd un zâmbet larg sub doi ochi, oci ciornie, care tăiau aburul nopţii cu o mână întinsă: mă numesc… şi îmi cer scuze pentru gestul complet infantil, doar că, să tot fie ceva vreme de când mi-am frământat mâinile căutând replici de cucerit. Şi cum mă tot frământam, mi-a scăpat… Mă uitam aşa la el, nu părea să fie de prin părţile locului. Deşi, dacă mă gândesc, la cât de des ies eu prin părţile locului, m-am sălbăticit şi nu-mi cunosc consătenii. Zic: să-l cunosc. Mă trezesc cu aburi de alcool fix sub nas unde stătea şi paharul pe care mi-l oferise. Învăluită de gradele din nările-mi amorţite, văd cum individul este înhăţat de o mână, apoi de alta şi condus spre ANTREU sau VES-TI-BUL, tot aia. Am avut o inspiraţiune de moment şi-am părăsit tejgheaua cât ai zice peşte. În spatele meu cânta orchestra şi cineva scrâşnea acut din dinţi. Un plescăit moale, un scârţâit de masă care se deplasa singură pe podea, un ţuhal prăbuşindu-se, jocul cu mărgelele de sticlă rostogolindu-se spre mine care fugeam de rupeam călcâiele. Valentino. N-am avut parte de aşa o ieşire de când mă lua frate-miu la bal la Măriţei! Bă, frate, şi se încăierau ăia de la te miri ce!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Amintiri dintr-o altă viață (1)
Anthony Hopkins: “La mulți ani, distracție plăcută! Dacă vei fi mahmur după, amintește-ți de mine”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
