În bucătărie mă așteaptă ceaiul. Gart îmi dă o aripă opărită, oprită din stârvul ultimului pui nevătămat de cehi. Nimic nu deprimă mai dihai decât supă la micul dejun și discuții despre epidemia de SIDA din Iquitos, pe care localnicii o pun pe seama blestemelor shamanilor răi.
Tamarinul se dedă la carnea de pui, chițăie și se apropie periculos de tare de farfurie. Arată ca o jucărie veche de pluș, halită de molii. Ochișorii lucesc negri și răi. Nu-ți dau nimic, dihanie.
Sunt sigură că din cauza maimuței ăsteia ticăloase s-au îmbolnăvit indienii de SIDA. Sigur nu de la sexul fără prezervativ făcut cu persoane infectate cu HIV.
Gart e clar gay. Homosexual. Homalău, homo, curist cum zicem noi. Decid acest lucru urmărindu-i mișcările mâinilor. Sper să folosească prezervativ și să nu înfurie shamanii. Meșterește delicat la Blackberriul bătrân și povestește ceva despre armata peruană și ritualurile de dezvirginare ale răcanilor. Cică trebuie să ucizi un câine și să îi bei sângele ca să arăți că ești bărbat. Și eu care credeam că e o simplă chestiune de cromozomi.
Sug sângele din aripa de pui mort, încălecăm pe-o șa și plecăm, din nou, în Iquitos. De data asta să umplem buteliile.
Trăiască Amazonia, acest Bragadiru al Americii de Sud!
Stomacu-mi bolborosește. Sar din barcă în mototaxi și din mototaxi aterizez perfect drept, în fața farmaciei. Un nenic în halat alb se joacă pe telefon. ”Am buba la stomac, ajutor, por favor.”
Omul rupe o hârtie dintr-o bucată mai mare în care a fost, probabil, învelită maceta cea noua pe care și-a cumpărat-o ca să-și facă drum prin pădurea de tricicluri de pe străzi. Scrie câteva cuvinte, mi-o dă și-mi face semn cu capul să mă îndrept spre celălalt colț al încăperii unde o domniță în halat alb se oprește din jucat Șarpele pe mobil și se chinuie să citească ce scrie pe hârtie. Nu înțelege. Bărbatul e la 2 metri jumate de femeie dar s-a întors la telefon și mă lasă pe mine să interpretez cu mâinile un “mă doare burta” de Oscar. Mă frec vârtos pe stomac. Doamna mă privește și niciun mușchi nu i se clintește pe față.
Bate ceva la casă și-mi cere bani. Plătesc. Îmi dă un bon și-mi face semn că trebuie să mă întorc la primul cetățean, să îl trag de păr afară din marea de sms-uri. Bărbatul înșfacă bonul, îl consultă atent, aprobă și mă trimite cu putere, chiar lângă fileu. Duduia încearcă o fandare dar e prea târziu. Nenicul a încris și ea trebuie acum să-mi dea medicamentul.
Schimbul de pase a durat, cu totul, într-o farmacie goală, vreo 7 minute.
Dar unde te grăbești mamaie? N-ai unde să mergi.
Șomajul e 65% în Iquitos. Toată lumea are o singură idee de biznis aici: fii atent la mine, da’ promiți că nu mai spui la nimeni, bine? Iau un credit și îmi cumpăr un motociclu și mă fac taximetrist. Din 500.000 de locuitori, 476.000 asta par să facă. Zbârnâie pe străzi, de nicăieri spre nicăieri. Se opresc și bagă gaz. E cald, foarte cald și pute a situație explozivă.
Salariul mediu e vreo 280 de para, dar cine să aibă un mediu când nici minim nu găsești ușor? Păi și atunci ce facem? Simplu.
Când împlinești 12 sau, hai, 13 ani, dai drumul la puit. Găsești vreun expat dement, venit aici să se dea pe derdelușul cu halucinații de ayahuasca. Îi torni un copil și după are el grijă de tine. E balamuc cu prostituția cu copii. Haos. Babilonie. Fluturași te îmbie să nu te bagi. Să stai deoparte, să fii om. Nu știu câți se pot abține. Oferta e bogată, tarabele pline.
De frica Lolitelor și a căruței cu SIDA răsturnată în bătătura iquitianului, expații preferă băiețașii. Măcar ei nu pot să rămână gravizi. La fiecare colț de stradă sunt buchețele de efebi care se vând pe-o bere și-o pereche de blugi. Concurență zdravănă. Gart îi salută, le strânge mâinile, încearcă să pară detașat și profesionist. E evident că joacă fundaș. Asta e, să fie sănătos, asta e urarea cea mai bună aici.
Dacă ești bărbat și nu ești dosnic, e un pic mai complicat să îți câștigi existența. Ia să vedem ce-ai putea să faci? Să fii șofer de mototaxi-normal, să fii barcagiu, bucătar, chelner-bani puțini, atât de puțini că nu vezi prea des o hârtie de 50 de soles.
Sau te faci shaman. Dar și aici e concurență mare. Și trebuie totuși niște expertiză.
Mai rămân niște locuri la departamentul trafic de animale.
Dacă începi de tânăr-cum majoritatea o fac, ai șanse să ajungi departe. Băieții din Iquitos chiar par să se priceapă la trafic de animale. Sunt campioni pe județul America de Sud la trafic de animale. Și vă zic din văzute.
Francisco
Să luăm Pilipuntuwasi Butterfly Farm, parcul de fluturi al lui Gudrun, o austriacă chivernisită care vrea să salveze planeta. În parcul de fluturi e plin de orice altceva: jaguarul-fluture, maimuța-fluture, capibara-fluture. Toți sunt orfani aduși de samariteni care-i cumpără de la braconieri crezând că-i salvează. Pe dracu. Dacă i-ai dat bani pe animal, animalul ăla care l-a prins se gândește ”uite ce afacere bună e să vinzi animale”.
Gudrun spune că, pentru fiecare pui de maimuță prins, moare o maimuță-mamă. Speciile se sting, încet și sigur. În ritmul ăsta, în câteva zeci de ani s-a dus juma de faună din bazinul amazonian.
Nu doar braconierii sunt vinovați pentru decimarea animalelor. În zonă, să tragi cu tunul și nu găsești veterinari. Dacă totuși dai de unul, costă 50 de soles pe zi spitalizarea unui pui de leneș, animalul, nu vreun trântor biped.
Să presupunem că ai și veterinarul, ai și bani de spital. Șansele de supraviețuire sunt în continuare minuscule pentru că leneșul are nevoie de vitamina K și nimeni nu știe exact cum să i-o administreze.
Gart își frânge mâinile. I-au murit într-o lună un leneș, un furnicar, o maimuță și fratele lui Francisco, tamarinul. Leneșul i-a fost adus de niste hipioți care l-au cumpărat de la piață, crezând că-l salvează.
”Mi l-au pus mie-n poală. Le-am spus că mă costă enorm să-l pun pe picioare și mi-au dat vreo 200 de soles. O căruță de bani. ”
De unde frate? Niște hipioți atât de chivernisiți? Cum de cresc în jungla amazoniană? Sunt frați cu indienii albi și blonzi, înalți de 2 metri despre care am citit în Enigmele Terrei?
”Nooo, sunt de la fuckforforest.com.”
Ha?
”Da. Au și broșură. Dar intră pe net și citește. Hipioții trăiesc într-un hotel plutitor și fac orgii sexuale la care poți să participi pe bani. Porno de caritate. Cu gologanii strânși ei zic că salvează pădurea.”
Verde din verzișori. OTV curat. Nu, XXXOTV.
(extras din America dezgolită de la brâu în jos-volumul 2 ce va apărea în februarie-martie 2015 în librării)
Pe Raluca o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
7 idei de mic dejun delicios și răcoritor pentru diminețile verii
“Adună-te și trăiește-ți viața!“ Bine, bine, dar cum?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
