E plin internetul de critici la adresa „amantelor”. Dar, dragii mei, nu suntem cu toţii o mare parte din vieţile noastre amanţi/amante? Uitați ce spune dicționarul: „Amant/ă: Persoană care întreţine relaţii intime cu o altă persoană de sex opus fără a fi căsătorit cu acesta/aceasta”.
A fi sau a nu fi amantă? Ei bine, de cele mai multe ori nu este o alegere. Până nu demult şi eu judecam dur această postură, dar ce să vezi? Dumnezeu s-a gândit să îmi prezinte lucrurile şi din această perspectivă… şi nu pot să spun decât mulţumesc!
Cu toţii am avut momente când ne-am simţit singuri şi nefericiţi în anumite relaţii, dar am ales să luptăm în continuare, sperând că lucrurile se vor schimba într-o bună zi, ignorând celebrul citat „lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba”. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar, credeţi-mă, trebuie luat în considerare!
În încercarea mea de aproape doi ani de a repara ceva inutil, l-am întâlnit pe el… prince charming! Un mascul cu toate atuurile necesare unui bărbat adevărat, dar, cum era de aşteptat, orice mascul trebuie să aibă şi o femelă alături… îi era alături, mai exact de şase ani. Deja, toate bazele unei relaţii construite, impedimente depăşite, siguranţa viitorului şi, desigur obişnuinţa, suficient pentru a nu te abate din drum…
Începutul a fost unul pueril, dar atât de frumos! Era aceeaşi chimie, simţiri la aceeaşi intensitate şi gânduri parcă citite dintr-o carte lăsată deschisă pe masă… ţi se par cunscute aceste rânduri? Mă bucur.
Am ales, DA, AM ALES să trăiesc momente minunate alături de un om minunat, neştiind unde mă vor duce…
Timpul trecea neobservat, iar sentimentele mele se intensificau, deşi am preferat să îl ţin departe de asta. Atât de tare şi clar i-aş fi spus în faţa întregii lumi „TE IUBESC”, dar, din diverse motive, sufletul meu a ţinut asta doar pentru el.
Şi uite aşa, într-una din serile petrecute împreună, ne-am dat seama amândoi că au trecut deja trei ani… atât de rapid şi frumos.
La un moment dat, am ales să lupt pentru fericirea mea, am renunţat la relaţia în care atârnam pur şi simplu ca un „trofeu” şi am făcut paşi spre el. Însă aşteptările mele şi răspunsurile lui nu se intersectau. Refuzuri atât de subtile şi elegante, care mă făceau să mai păstrez o fărâmă de speranţă… Cu toate astea, am decis să pun punct şi să încerc să îmi văd de viaţa mea. Încercare eşuată!
M-am întors hotărâtă să lupt din nou, dar inima mi-a fost sfâşiată la aflarea veştii că un îngeraş va fi adus pe lume… până aici! Simţeam că mai departe nu pot merge.
Întotdeauna am crezut că „depresia” este o prostie inventată şi folosită ca o scuză pentru oamenii slabi, dar Dumnezeu şi-a propus să mă contrazică şi aici.
Am recurs la prieteni, psihologi, biserică, însă nimeni şi nimic nu m-a putut ajuta.
Sper doar că va veni o zi când cineva îmi va deschide inima şi voi mai putea simţi ceva. Acum, timpul trece şi nimic nu mă poate atinge…
Veţi spune că am greşit, dar, credeţi-mă că, deşi finalul nu a fost unul ca în poveşti, nu regret nimic! Iubitule…
Cu drag, M.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
