Ceva, ceva important, ne scapă din nou: cealaltă jumătate de Românie care n-a mers la vot. De ce? Nu e important că jumătate dintre cetățenii acestei țări nu se simt reprezentați de oferta politică? Că o ignoră?
Unu: cealaltă jumătate mai trăiește, totuși, în România? Zecile de procente de absenteiști mai au buletinul în lumea aceasta veche sau și-au pus traista în băț și salahoresc prin toată lumea? Cine sunt acești oameni? Unde sunt? Unde trăiesc? Ce nevoie au? Cine îi reprezintă? Știm? Nu știm.
Doi: USR-PLUS pozează în câștigători ai alegerilor, dar de fapt le-au pierdut. Și-au consolidat un nucleu dur, dar au arătat și că au un orizont limitat de creștere. Sunt oglinda tineretului urban, care trăiește cu badge-ul de gât, are job plătit măcar ca-n Ungaria și deadline peste deadline. Pro-european, gata să o îmbrățișeze pe Clotilde și să defileze cu Fritz, ca să arate că e deschis la minte. Învârte marota anticorupției, dar când îi cauți USR-PLUS-ului programul de guvernare dai de Barna. Cine din cealaltă jumătate ar vota, deci, USR-PLUS? Și mai ales de ce? În baza la ce?
Trei: PSD și PNL, gemenii Frontului Salvării Naționale, sunt doi mastodonți care reprezintă sistemul care se perpetuează de treizeci de ani și aparent este invincibil. PSD și PNL se reprezintă pe sine și imensul aparat de stat înțesat cu neamuri, rubedenii, cumetri și clienți politici. Cealaltă jumătate nu a avut loc aici. Bun, unde e? Din ce trăiesc acești oameni? Nu bugetăresc pe nicăieri? Ei n-au șefi de care să asculte când îi trimit la vot? Sunt autonomi? Ce e cu ei?
Patru: cealaltă jumătate e, desigur, de vină pentru toate relele. Ei sunt absenteiștii. Ei sunt nepăsătorii. Ei nu vor fără penali în funcții publice. Ei nu se raliază, nu se încolonează, nu au responsabilitatea minimului gest democratic – votul. Pe scurt, sunt iresponsabili și criminali.
Ei sunt cotropiți de lehamite, suflete moarte, morți vii care degeaba mai fac umbră pământului. Propaganda împotriva celor care nu au votat, cărora nu le mai pasă de nimic – este permanentă, dezlănțuită și nu cunoaște pauză pentru nuanțe.
Desigur e ușor să arăți cu degetul, mai greu e efortul de a înțelege, și mai greu efortul de accepta, și mai greu efortul de a schimba și de a creea alternative democratice pentru toți.
Dar de ce nu mai votează? Ce s-a întâmplat cu acești oameni? Ce relație au ei cu statul român? Lor cine le vorbește? Și ce le spune? La ei ce se aude? Au și ei bulă? Nu ies din ea? Ei nu știu că e obligatoriu să fii anticomunist, precum și maniheist? Sunt liber-schimbiști? Bicicliști?
Cinci: dacă, totuși, cealaltă jumătate nu e formată exclusiv din tâmpiți nepăsători, ci din oameni care nu sunt mulțumiți nici de rotativa PSD-PNL, nici de avântul pionieresc al USR-PLUS în a poza în arhanghelii dreptății în timp ce stau cu execuțiile neobolșevice în vine în alegerile interne?
Această jumătate nu contează? Sunt cetățeni de mâna a doua, a treia, a zecea? Nu sunt buni? Să-i dăm la bulgari?
Vorbesc urât? Nu se dau cu parfum? Nu-și fac și ei concediul în Grecia? Câștigă puțin? Sunt #săraki? Ce ne facem cu ei?
Nu e legitimă și scârba de bugetofagi, de securism, de lichelism, de găști și favoruri non-stop? De politicul așezat capră la corporații? De justiția așezată confortabil capră la politic? De tot? Scârba de tot – zic, ea nu e democratică, după trei decenii de nedreptăți atroce?
Mister.
Partidele românești păstrează o viguroasă tăcere despre jumătatea de electorat care i-a întors spatele și sapă, cârtițe oarbe, în tranșeele unei vieți pe cont propriu, în timp ce ne cade șandramaua în cap. La comun. Colectiv, cum s-ar spune.
Deci, cum îi întorci în cetate? Cum îi face să le pese? Cum ajungem să construim între noi și poduri, nu doar baricade de pe care să ne zvârlim scurtul și atotcuprinzătorul muie?
Pe muia care a ținut de cald câteva anotimpuri politice nu se poate construi, totuși, nimic. Vești proaste, așadar: nu rezistă singură muia.
Deci, ce e de făcut? Îi pasă cuiva? Și dacă nu, de ce i-ar păsa celeilalte jumătăți că se duce țara la groapă? Avem vreun contract social? Își respectă România cetățenii? De când? Când? Unde? Cum?
Iaca iar dilema din care nu putem ieși.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Începe școala. Ce începe de fapt?
Jurnal de învățător (III) – RĂZBOIUL
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
