„Mai puțin” înseamnă în multe cazuri „mai bun”. Sistemul creșterii intensive face din ce în ce mai multe victime, pe care le putem vedea începând de la statisticile alarmante cu privire la frecvența cazurilor de depresie în țările bogate până la foametea din țările sărace, rezultat ultim al consumului excesiv din alte zone ale lumii.
Azi, umanitatea extrage și folosește cu aproximativ 50% mai multe resurse naturale decât o făcea acum 30 de ani. Efectele nu traumatizează doar mediul ambient, ci se asociază direct cu probleme sociale, cum ar fi dizlocarea oamenilor din comunitățile rurale sau tradiționale, epuizarea resurselor de pescuit și a altor surse de subzistență, apariția de boli și contaminări datorate poluării apei și aerului. Cele care resimt cel mai dur impactul negativ al consumului din țările bogate sunt țările cu cele mai joase standarde sociale și ambientale, din Africa, America Latină și Asia. Studii recente în domeniul mediului au arătat că am avea nevoie de încă 3 până la 7 planete ca Terra pentru a susține actualul nivel și stil de consum din țările dezvoltate, în care trăiește un procent relativ mic din populația planetei.
Serge Latouche, profesor la Universitatea Paris Sud și ideolog al descreșterii economice, este unul dintre cei care demitizează, într-o manieră lucidă și documentată, iluzia creșterii infinite pe o planetă cu resurse finite. Transformarea pe care o propune teza descreșterii economice se face printr-o viziune calitativă, și nu cantitativă, asupra producției:
„Creșterea economică e un concept straniu. Nouă ne pare familiar, pentru că trăim într-o societate a creșterii, în ideologia creșterii. Comparând cu alte culturi umane, descoperim că este o excepție, proprie Occidentului. A apărut doar în ultimele 3 secole, odată cu revoluția industrială inițiată în Anglia. În realitate e un concept foarte ciudat, de altfel intraductibil în multe din limbile non-europene.”
Unul din mijloacele prin care se poate aplica teoria descreșterii este relocarea activităților economice, pentru că, spune Latouche, „mi se pare totalmente irațional ca o cutiuță de iaurt cu căpșuni de la supermarket să încorporeze 9000 de kilometri de transport. Cu o generație-două în urmă un iaurt mai sănătos și mai gustos decât acum se făcea cu lapte de la fermele vecine și căpșuni din grădină, și se vindea într-un vas din sticlă, reciclabil. Vorbesc de iaurt pentru că în acest caz s-au făcut niște studii și s-a produs o teză, dar toate obiectele pe care le consumăm cuprind tot mai mulți kilometri parcurși până să ajungă în casele noastre.”
Odată cu revoluția industrială a apărut ideea că „mâine va fi mereu mai bine decât azi”, și că „mai mult” înseamnă întotdeauna „mai bine”. Demersurile de a domina natura și a acumula bunuri materiale păreau de neoprit, în luminile optimiste ale progresului uman și în cântecul cutezător al mașinii cu aburi.
Această dezvoltare, în teorie infinită, „s-a transformat într-un concept pervers care include orice fel de creștere: a bolilor, a poluării, a intoxicării, conform credinței că orice creștere e bună”, spune Latouche. Pe bună dreptate, economistul francez vede în acest fenomen un fel de religie al cărei ritual este consumul.
Exemplificând, el pune în discuție convingerea, majoritară în societatea noastră, că produsul intern brut este echivalentul fericirii. Efectul este că cetățeanul se simte dator să consume mai mult, pentru a menține creșterea PIB, dar și din iluzia că, prin consum, va întâlni acea fericire mitică asociată obiectelor și stilurilor de viață difuzate prin reclame.
De fapt, este de părere Latouche, „trăim devorati de economia acumulării, ceea ce conduce la frustrare și la a dori lucruri pe care nu le avem și de care nu avem nevoie. Asta duce la starea de nefericire.”
Deja există mai multe studii care reflectă legătura directă dintre cultura de consum și bunăstarea sufletească. Latouche face referire, în acest sens, la creșterea a numărului de suicid în rândurile copiilor din Franța și la efectele acordării de credite personale pentru oamenii fără venituri sau proprietăți, așa cum s-a întâmplat în Statele Unite și țările europene înainte de începutul actualei crize economice mondiale. Pentru profesorul Latouche, “oamenii fericiți nu sunt consumatori”.
Previziunile lui Serge Latouche, ca economist, spun că în cele din urmă sistemul capitalist se va dezagrega într-o manieră traumatizantă pentru societatea occidentală. Totuși, în fiecare secundă, până atunci, decizia încă ne aparține.
Economist, ideolog și filosof, Serge Latouche este profesor emerit la Universitatea Paris Sud și membru MAUSS (Mișcarea Anti-Utilitaristă în Științele Sociale). Specialist în raporturile economice Nord-Sud, este de asemenea unul dintre inițiatorii mișcării descreșterii economice. Pamfletul său “Cum să supraviețuiești dezvoltării” este considerat de unii drept un “breviar al descreșterii”.
Citiţi şi
Obsesia pentru greutate: cum o depășești
Este îmbătrânirea o boală? Bryan Johnson încearcă să afle
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
