O spunea în 2011 un bărbat care azi împlinește… 94 de ani de viață din care 59 alături de femeia pe care a iubit-o necontenit. La mulți ani, domnule Ovidiu Bojor! De mână cu Mioara!
Un bărbat însurat de o veșnicie, care vorbește admirabil de contemporan despre dragoste într-un interviu-comoară de adevăruri care nu și-au pierdut din valoare. Avem poate nevoie doar să ni se reamintească mai des.
Acest om a găsit o cale, calea lui, care nu poate fi și a ta sau a mea, dar sigur ne poate inspira să ne-o facem singuri pe-a noastră, la fel de bună. Doar trebuie să crezi în ce spune omul acesta, atât de tânăr, viu rațional și nostalgic pasional în trăiri și simțiri! Mai jos, un fragment, aici, tot interviul. Nu veți fi dezamăgiți citind.
“Ați găsit în toți anii aceștia rețeta unei căsnicii care să nu șchiopăteze?
Secretul stă ascuns în anii de dinainte de căsnicie. Eu le recomand tuturor să nu se aprindă la prima scânteie. Și să fie prieteni – doi, trei, patru ani înainte. Să nu se arunce într-o vâltoare pasională, din care nu se alege nimic. În anii aceștia de prietenie, se verifică totul și se calmează toate conflictele: diferențele financiare, că unul are mai mulți bani, că altul are mai puțini, că unul e mai cheltuitor, că altul e mai dezordonat sau mai încăpățânat, și așa mai departe. La fel și cu cele intelectuale și spirituale. Noi, înainte să ne căsătorim, ne-am și certat, ne-am și despărțit, până ce am lămurit absolut toate lucrurile între noi. Eu eram o fire mai iute, un scorpion ardelean mai agresiv, ea era mai blândă, mai înțelegătoare. Căsătoria, să știți, nu rezolva asperitățile, ci le accentuează. De aceea, când intri în ea, iubirea ta trebuie să fie limpede și curățată, nu tulbure și mâloasă.
Căsnicia nu se face cu gândul că unele lucruri se rezolvă pe parcurs. Căsnicia e un pas definitiv, care nu trebuie făcut în pripă, ci cu seriozitate. Dacă ai luat drumul ăsta, trebuie apoi să-l urmezi cu devotament, concesie și înțelegere permanentă pentru cel de lângă tine. În epoca modernă, căsniciile eșuează adesea pentru că s-au estompat foarte mult preludiile. Preludiul e foarte important în dragoste. Așteptarea e cea care face lucrurile să crească, le umple de mister și de farmec, le da greutate. Aștepți, cu emoție, să afli dacă femeia pe care o placi va fi tandră sau jucăușă, dacă va ști să te mângâie.
Când aveam 14 ani, am plecat la pescuit pe valea Bistriței și am poposit să dormim la unul din cei unsprezece frați ai familiei Chirileanu (fratele cel mare a fost editorul operelor lui Ion Creangă). În seara aceea se adunaseră acolo vânători și pescari să-l asculte pe scriitorul Mihail Sadoveanu. Îmi aduc și acum aminte cum povestea cu vocea lui groasă și legănată: “Măi, copii, măăăăăăi, să știți un luuuuucru: la pescuit, la vânătooooare și în draaagoste, preliminariile sunt totul!”. (râde) Ai tras glonțul, ai doborât căprioara!”Actul sexual, în sine, reduce totul la nimic. Mai ales că după aceea, în loc să mai stea să-și mângâie soția, să o copleșească de afecțiune, cei mai mulți se întorc pe spate și sforăie.
Totuși, de-a lungul unei căsătorii, oamenii se schimbă, nu mai trăiesc emoția de la început, ca atunci când și-au jurat credință. Prietenia preliminară nu garantează mereu fericirea.
Oamenii nu se schimbă fundamental, ei rămân aceiași, ce se schimbă sunt niște preocupări exterioare. Iar dacă într-adevăr se schimbă, răceală care apare e cel mai adesea din vina amândurora, că n-au știut cum să hrănească focul de la început și că focul lor nu a avut și suport spiritual, în credință. Oamenii îi acuză pe ceilalți că s-au schimbat când, de fapt, ei așa fuseseră dintotdeauna, doar că vălvătaia de la început i-a orbit. Și apoi se trezesc că nu le mai place de cel pe care și l-au ales și încearcă să-l modifice după gustul lor. Asta e semnul că lipsește iubirea adevărată. De aceea, repet, nu-i decât o soluție: deschideți bine ochii înainte să vă legați la cap.
Ce e de făcut când încep să apară conflictele, când între soți intervin răceala și trădarea?
Dacă ai neglijat preludiul căsătoriei, conflictele apar mai mult că sigur! Noi, în 52 de ani de căsnicie (n. red. azi au 59 de ani de căsnicie), nu ne-am certat niciodată! N-am avut niciun conflict. Știu că pare greu de crezut. Am funcționat numai pe concesie și înțelegere reciprocă. Dar pot înțelege că se întâmplă la alții și că viața devine atunci insuportabilă. Eu sunt pentru separare, nu pentru divorț! Tu mergi pe calea ta, eu merg pe calea mea. Dar nu cu scandal, nu cu certuri, nu cu suferință. Aștepți și cugeți în liniște și tihnă, vorbești totul cu calm, fără nervi, iar despărțirea să fie în luciditate. Apoi, dacă se ajunge la trădare, e și mai trist. Libertatea e una, libertinajul e alta. Și libertinajul calcă libertatea. De la trădare încep să se strice toate.
Se sfarmă și încrederea, și misterul, și bucuria. Unii o fac pentru că sunt inconstanți și în viața de zi cu zi, pentru că se lasă foarte ușor pradă plăcerii și nu au suportul afecțiunii spirituale, pentru că sunt obișnuiți să consume, nu să dăruiască. Alții, pentru că nu se potrivesc din punct de vedere s*xual. Nu-i poți lua omului dorința de mai bine, de o legătură mai strânsă, de o intimitate mai profundă. Va căuta întotdeauna ceva mai adevărat, care să-l împlinească mai adânc, care să-i acopere golul pe care îl are. Trebuie să avem răbdare să găsim pe cineva din acei 5% dintre oameni care gândesc la fel cu noi. În toată istoria civilizațiilor, oamenii nu au avansat prin gloată, prin turmă, ci prin unicitate, prin singularitate. Apoi, nu suntem numai creier, nici doar spirit, nici doar trup. Suntem toate trei și avem nevoie în egală măsură de toate trei. Fără una dintre ele, nu e întâlnirea adevărată! Și va spun eu că nu e minciună, întâlniri din astea chiar există.
Credeți că e importantă potrivirea s*xuală între doi oameni?
E foarte importantă! Face parte din natură umană. La toate animalele există o perioada de rut, primăvara sau toamna. Noi nu avem o așa perioadă. Pentru că noi, oamenii, dincolo de perpetuarea speciei, în lupta această acerbă pentru existență, avem nevoie și de relaxare. Iar actul s*xual e una din cele mai frumoase și mai depline desfătări. Dar s*xualitatea nu e totul. Ca dovadă că, atunci când înaintezi în vârstă și ea se stinge, rămâne căldură acumulată a dragostei din toți anii de dinainte, e ca un cont în care ai făcut economii. Rămân tandrețea, atingerile, mângâierile, luatul în brațe și vibrația aceea profundă a unei iubiri care va rezista și în moarte. Pentru că două suflete care se iubesc se vor iubi la fel și dincolo. Viața adevărată nu e aici. Viața adevărată începe de-abia după moarte. Iar eu sunt convins că și acolo voi fi cu Mioara de mână.”
Ovidiu Bojor, la 82 de ani
“A lucrat 20 de ani la cartarea florei din zona montană a Carpaților, făcând peste 40.000 de km pe jos cu rucsacul în spate, a condus cinci expediții în Himalaya, în căutarea plantelor medicinale, a legat cu ajutorul lor tradiții și culturi din toate colțurile lumii. Expert ONU, UNESCO, dar dincolo de asta, un om dăruit vieții, pe care o celebrează în fiecare zi.”
(foto și textul de sub foto, Mugur Pop, sursa – pagina de FB)
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
