Dragile mele, chiar am luat-o razna de tot? La noi toate mă refer, nu doar la mine, în exclusivitate, că dacă ar fi fost așa, probabil că nu ați fi ezitat să săriți cu o confirmare… Simt că acum nu ezitați să săriți cu poșetele în capul meu, dar lăsați-mă să îmi plasez întrebarea în context. Eu înțeleg că luptăm de când lumea pentru drepturile noastre: egalitatea între sexe (să fim serioase, se ştie că femeile sunt superioare bărbaților… măcar din unele puncte de vedere), dreptul de vot, dreptul de a accede la locuri de muncă rezervate exclusiv bărbaților (majoritatea din rațiuni strict obiective – cum ar fi puterea fizică) și pentru multe alte „drepturi” de care nu am avea neapărat nevoie, dar ce, numai bărbații să le aibă?
Iar lupta asta a noastră, în mare parte îndreptățită, nu zic nu, a fost dublată de eforturile feministelor, care, nu de puține ori, au căzut în ilar prin frizarea absurdului și atingerea extremelor. Și probabil că de aici se trag și ultimele tendințe în modă (după cum umblă liber pe net): naturale 100%, adică fără epilare. În special, axială. Așadar, întrebarea mea este acum justificată, nu vi se pare: „Chiar am luat-o razna de tot?” Înțeleg că vrem să fim naturale şi, în acelaşi timp, „foarte” egale cu bărbații, dar acest lucru nu se va întâmpla în veci, căci nu de aceea ne-am născut diferiți și avem roluri diferite în viața privată și în societate. Egalitatea de șanse este una, dar să dorim egalitate din punctul de vedere al pilozității corporale mi se pare o dovadă clară că ne-au sărit câteva țigle de pe casă. Practic, „dreptul” de a nu ne epila este menit să şteargă cu buretele nişte ani de evoluţie şi de educare a minimului bun simţ (ironic, având în vedere că în unele societăţi închise femeilor li se interzice epilarea, iar ele încă luptă pentru asta…).
De fapt, ce vrem? Să pierdem orice urmă de feminitate? Să nu ne mai deosebim de bărbați pe stradă? Să rămânem singure pe veci? Să i se întoarcă oricui stomacul pe dos ori de câte ori vreo creatură suspectată de a fi femeie ridica brațul pentru a spulbera astfel orice speranță? Sau poate că e vorba de o genială și naturală, desigur, metodă contraceptivă?
Citiți și 2014 – anul “pădurișului” pentru femei?
Oricum ar fi, oricâte argumente ar exista în favoarea acestui trend și oricât de puternice și stăpâne pe situație s-ar simți femeile cu păr axial, totuși, dragile mele, nu credeți că e cazul să ne aducem aminte că odată eram considerate sexul frumos? Că parcă noi reușeam prin delicatețe și farmec să materializăm idealurile de armonie și eleganţă? În fond, de ce nu ar putea fi o femeie care se îngrijește, suficient de liberă și independentă? Plus că, luate de val, unele dintre adeptele acestei mode naturale nu renunță totuși și la pensatul sprâncenelor, astfel încât, rămâi ca prostul și te întrebi filosofic: What the fu*k?
Pe Cristina o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Draga mea Menopauză
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
