Un prieten a muncit mult la scrisoarea asta și, fiindu-i frică să nu se fi strecurat greșeli, m-a rugat să i-o corectez. Iar eu, găsind în ea anumite elemente ce țin de generalul trăirilor umane, m-am gândit că n-ar strica să o parcurgeți. Ea sună cam așa:
Dragă Moșule,
Știu de la nevastă-mea că nu exiști, dar eu cred că, la câte lucruri a creat Dumnezeu, trebuie să fie pe undeva și un bătrân gras, îmbrăcat fistichiu, care are nevoie să împartă milioane de cadouri pentru a fi considerat agreabil. Și mai cred că e credibil un personaj destul de cinic ca să nu dea cadourile decât dacă ragi un cântecel inept despre brăduți și globulețe sau dacă-i lauzi într-o poezioară renii de la sanie.
În concluzie, exiști!
Și atunci te rog să notezi: Anul ăsta nu-mi doresc nimic, tot ce îți voi cere e pentru nevastă-mea. Sunt și eu o dată în viață altruist, merită un dar femeia de lângă mine, nu numai pentru că stă lângă mine, la bine și la rău, ci și pentru că poate doar așa va crede și ea în Moș Crăciun.
Nu ți-a scris, normal, dacă știe că nu exiști, dar îmi pot da seama ce își dorește după câteva indicii: cum s-a trezit zâmbind după ce, de Bobotează, a dormit cu busuioc sub pernă și cum zâmbetul i s-a șters când m-a găsit la cafeaua de dimineață.
Așa a fost la fiecare sărbătoare din asta la sfârșitul căreia femeile rămân mai triste decât erau înainte de a visa.
Nu o mai lungesc, Moșule: anul ăsta, dacă e să-mi faci un cadou, fă-mă bărbatul pe care și-l dorește!
Al dvs,
Gogu
PS: Poți începe cu un prenume mai bun!
Pe Alecu îl găsiți și aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
