De ceva timp (nu mult) constat că majoritatea celor ce sunt mame, tind să posteze pe reţelele de socializare citate, povestioare (pline de înţelepciune) despre cât de greu le este femeilor să fie femei… mame sau altceva (de altceva nu prea se plâng…) .
Fiecare are impresia că este unica mamă de pe această planetă. Doar ea a născut, s-a trezit noaptea, a alăptat şi alte „sacrificii” cum le place să se exprime. În plus, mai sunt şi atotştiutoare. Să creşti un copil este un maaare sacrificiu, concluzionează. Serios? Păi, de ce aţi luat această decizie când există „n” metode de evitare a unei sarcini?
Mă gândesc la săraca Eva care nu ştia ea că, dacă face amor cu Adam, ar putea rămâne însărcinată… Cred că şi-a dat ea seama de faptul că nu există coincidenţe când l-a născut pe al 15-lea copil. Probabil atunci au apărut şi primele dureri de cap…
Iar Dumnezeu nu cred că i-a trimis copiii cu instruncţiuni. Ăsta, da, sacrificiu. În loc să se plimbe prin Eden la braţ cu Adam, să mai guste un măr, ceva, ea stătea şi legăna pruncii. Nu avea informaţii pe google, nu avea bonă sau grădiniţe pe unde să-i mai lase şi în grija altora. Ea le făcea pe toate. Şi a mai şi trăit nişte sute de ani. Oh, Doamne…
Iar noi ne văităm că ne sacrificăm?
Nu. Copilul trebuie să fie cea mai mare bucurie a unui părinte, iar apariţia unui prunc în familie, nu poate fi decât un cadou de la Dumnezeu. Prin urmare, decât să ne văităm de cât de greu se cresc puii de om, mai bine haideţi să îi privim, să-i îmbrăţişăm şi să învăţăm de la ei, fiindcă ei vin în această lume cu bunătate, dragoste necondiţionată şi puritate, ce în timp (din păcate) noi, adulţii, ajungem să le-o întinăm.
Într-o lume agitată, uităm să privim spre cei ce sunt cu adevărat cei mai importanţi. Nu job-ul, nu maşina, nici casa şi nici banii! Există ceva ce nu se poate cumpăra și care cântărește cât toate comorile acestui pământ – privirea plină de iubirea a copilului tău!
Guest post by Laura Ștefan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
