De la 6 la 13 luni, copiii îşi formează gusturile şi preferinţele viitoare, chiar dacă pentru asta e nevoie de răbdarea de a încerca de şase până la zece ori acelaşi aliment. După vârsta de 2 ani, când se cristalizează preferinţele pentru hrană, totul se complică, fiind necesare până la 90 de încercări pentru a-l obişnui pe copil să accepte un aliment nou, iar 94% dintre adulţi renunţă după primele… cinci! Și atunci degeaba mai auzim zilnic recomandarea ca fructele şi legumele să nu lipsească dintr-o alimentaţie echilibrată, dacă părinții nu folosesc această perioada pentru a pune o amprentă de sănătate pentru viitor. Vestea bună este că, după 45 de ani, atunci când îşi arată colţii neglijenţele tinereţii, lumea îşi reconsideră obiceiurile şi, mai mult, îşi fac şi copiii să îndrăgească legumele. Nu, nu e vorba despre români, din păcate, dar am zis că informația e optimistă și poate ne înțelepțim și noi înainte de pragul de 45. 🙂
Pentru că, dacă scotocim prin amintirile copilăriei, cei care au avut bunici la țară, cu siguranță ne vom regăsi rupând de pe vrej o roşie sau un ardei, din copac, un fruct pârguit sau care încă strepezea dinţii, mâncând flori de salcâm sau cârcei de viţă de vie pentru gustul lor acrişor despre care nu ştiam că e dat de vitamina C. Și oricât de mult am fi pierdut pe drum, n-ar trebui să ne fie chiar atât de greu să revenim la plăcerea de a ronţăi un măr sau un morcov crud înainte ca organismul să dea semne de uzură prematură. Și mai ales când apar și copiii în viața noastră, pentru că răspunzători de pervertirea gusturilor lor tot noi suntem. Și dacă ratăm copilăria, perioada cea mai aventuroasă în materie de experimente gustative, urmează apoi o lungă perioadă, în cele mai fericite cazuri, până la pubertate, când din alimentaţia zilnică vor lipsi preparatele sănătoase pe bază de legume ori fructele. Iar dacă un copil a apucat să mănânce tot soiul de junk food, din cauza comodităţii şi, aș îndrăzni să spun, a iresponsabilităţii mamelor care cred că astfel economisesc timp, nimic nu va mai avea un gust la fel de bun şi reîntoarcerea la natural şi sănătos se va face greu sau deloc ca adult.
Învăţaţi-i, așadar, mamelor, cu RĂBDARE, pe copiii voștri să iubească hrana naturală. Duceţi-i vara la o fermă, într-o grădină, livadă sau vie, toamna, la cultivat, îngrijit sau cules, și în tot timpul anului, la piaţă, da!, nu la supermarket. Jucați-vă și dați nume haioase legumelor (gusturile lor sunt “sugestionabile” cât sunt mici și nu numai – și adulții funcționează la la fel). Le veţi stârni întâi curiozitatea, mai apoi pofta, iar dacă mai aveți și un strop de imaginație, îi veți face dependenți de gustul bogat al fructelor și legumelor. Și ce alt dar mai de preţ după viaţa pe care le-ați dat-o, decât sănătatea, nu? 🙂
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
