Să ai gagică deşteaptă…

Ea voia să stea în casă şi să picteze. Era weekend, se înarmă cu multe culori, tăcu toată ziua şi pictă. Cezar o lăsă în pace.

Schimbară trei respiraţii şi o privire. Atât. Pe la amurg, sună telefonul. Era Virgil, cel mai bun prieten al lui, al lor. Şi singurul… îl invitase la o bere.

Îşi aduse aminte cum îi spusese ea odată:

– Cezar, nu vreau să avem mai mulţi prieteni.Tu îl ai pe Virgil, eu o am pe Firenţe. E suficient. Nu ne schimbăm prietenii cum facem cu lenjeria intimă, zilnic. Ar fi plictisitor. Îi avem pe smintiţii ăştia doi, ne avem şi pe noi doi, deci suntem mulţi, foarte mulţi…

Erau în bar şi bârfeau. Cele mai mişto bârfe ies între bărbaţi. Şi cele mai sincere.

– Virgile, ştii că am ordin, de fiecare dată, să te combin cu Firenţe. Îţi spun acum, scap de promisiune şi apoi ne ocupăm de aspectele interesante ale prieteniei noastre. Pune mâna şi fă-ţi o gagică. Mi-ai face şi mie viaţa mai uşoară.

– Cezare, nu vreau, mă. Şi nu cu Firenţe. Aia e deşteaptă, mă. Mie îmi plac alea urâte, transpirate şi proaste. Le domin mai uşor. Mie îmi place să fiu prost. E mai relexant şi nici multă bătaie de cap nu am…

– E plictisitor sau e prea mare efortul?

–Plictisitor, mă! Să ai gagică deşteaptă e plictisitor. Trebuie sa fii tot timpul inteligent. Mie îmi place să fiu leneş. Şi masochist. Îmi iau o proastă şi o iubesc până intru în depresie. Apoi plec la munte, la sanatoriu, să mă fac bine. Mă întorc și o iau de la capăt. E mai confortabil. Cea mai mişto depresie ţi-o dă o femeie proastă. Cezar se uită la el şi îi pufni râsul pe amândoi. Mai comandară câte un rând.

Citiţi şi

Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști

Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase

De ce ești singură, Iulia?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.