Era plin ochi orașul, am auzit că s-a deschis un magazin cu haine de lux la Victoriei, dar eu am intrat la un târg “de mărțișor”, pentru câteva minute. Acum se numea Lavandișor și am găsit acolo mici artizani români.
Astă-vară îl cunoșteați ca Lavanda Fest, iar florile mov sunt pretextul sub care Flori Vioreanu de la Fleurane atrage cu migală tot mai mulți expozanți cu îndeletniciri de la mâncare, până la creme și obiecte de îmbrăcăminte sau uz casnic.
Lavandișor
Acestea sunt concluziile mele, dacă nu aveți răbdare cu explicațiile, este suficient să citiți doar ce am scris îngroșat:
– Un concept care a început cu romanii și vechii egipteni, în țara noastră abia face primii pași. La ora prânzului, Lavandișor număra câțiva vizitatori.
Eu am auzit de levănțică în copilărie, dar rar aveam în casă acele săculețe cu flori cu miros suav, liniștitor. Era considerată atunci un produs de lux, dificil de procurat, dar în mod paradoxal o asociam în primul rând (și poate doar) cu stârpirea moliilor. Nici vorbă de cunoașterea altor proprietăți ale plantei. Explicații ar fi ignoranța din perioada comunistă, absența banilor sau gama redusă de produse cosmetice și de îngrijire disponibile pe piață. Să nu uităm nici că bunicii noștri au format prima generație care a purtat pantofi, iar niciodată opinci.
Am mai crescut cu limpezirea părului cu zeamă de urzici pentru a elimina mătreața și cu vopsitul lui în tentă roșcată cu frunze de nuc… sau blond, cu flori de mușețel. La un moment dat, după ´90, găseam ușor în farmacii albastrul de metilen sau violetul de gențiana, prin urmare, cine s-a mai gândit la plante?!…
Trăiam, în același timp, mirajul produselor de îngrijire: multe, accesibile, de calitate îndoielnică. Similar, ne răsfățam cu dulciuri, legume tratate chimic și chiar pâine. Mai multe gospodine din mediul rural au îmbrățișat pe loc franzela fabricată industrial, era o muncă în minus. Știți deja: consumerism la îndemâna oricărui buzunar.
A durat vreo douăzeci de ani și ne-am stabilizat cumva preferințele la anumite mărci industriale, însă din nou… prea puțin artizanale. Doar nu ne întoarcem la opincă, nu? Vrem brand-uri din afarā.
Ne place sau nu, aceasta este lumea din care privim către vestul cu tradiție seculară în domeniul produselor aduse în față de “Lavandișor”.
– În anul 2023, România nu are cultura îngrijirii personale complexe.
Dintre cunoscuții noștri, nu toți își spală corpul zilnic, și nu toți își schimbă hainele cu frecvența necesară.
Dintre cei care se spală la timp, puțini utilizează săpun biologic, apă de curățare a pielii, uleiuri esențiale cu rol tămăduitor, creme și loțiuni pe baza de plante, ceaiuri cu efect de relaxare. Și mai mulți le ignoră superioritatea și chiar utilitatea față de produsele de serie, comercializate la scară largă. Reminiscență din perioada când s-au promovat produsele de fabrică și s-au închis atelierele meșteșugărești. Ah, aceasta se întâmpla în anul 1951… dar cine mai numără?
Mulți consideră azi produsele artizanilor un moft, și pe bună dreptate: prețurile sunt mari pentru consumatorul cu venituri medii sau sub medie, care trebuie să-și prioritizeze bine cheltuielile între un credit cu rată în creștere, nevoile copiilor și ale lui. La târgul Lavandișor, eu am plătit 13 lei pe un borcan mic cu miere de rapiță, 25 lei pe un fagure-mărțișor cu “căpăceală” (mi-a amintit de vacanțele în care îi ajutam pe bunici să extragă mierea, n-am putut să-l las acolo), 9 lei pe o cupă de înghețată cu dovleac, 15 lei pe 40 g ciocolată cu caramel și stafide.
Fagure mărțișor
Nu sunt prețuri mici comparativ cu produsele de serie din supermarket, dar nu vă gândiți că artizanii le-au crescut artificial, m-am documentat și am aflat că abia își acoperă cheltuielile de producție, iar uneori nici pe acestea. Mulți aleg să închirieze un stand pentru a se promova, în speranța de a deveni cunoscuți și căutați. În situațiile fericite, sponsorii achită cheltuielile de participare la târguri. După licărul din ochi atunci când te roagă să le descoperi produsele, înțelegi rapid că nu despre îmbogățire e vorba, ci de pasiune dublată de nevoia de a se întreține prin forțe proprii. I-am descoperit așa pe doamna care prepara creme, pe o alta care producea lumânări ușor confundabile cu prăjiturile – atât de frumos lucrate și în variate forme erau -, apoi cuplul care vindea produse apicole sau domnii de la standul de înghețată.
Cu toate acestea…
– Produsele din plante țintesc o zonă de nișă, a consumatorului preocupat de propria dezvoltare în armonie cu mediul înconjurător. Această educație începe la școală și se termină la moarte. Dar nu a fost cultivată în România.
În țara noastră acest segment de consum este mult prea mic. I-a atins în ultimii ani pe cei care obișnuiesc să se plimbe în natură, să citească o carte în librărie savurând un ceai sau să caute târgurile cu produse tradiționale. Bogați sau săraci, sunt puțini și cumpără puțin.
Găsim aici prea rar copiii (deși Lavandișor încearcă să-i atragă cu ateliere dedicate) și absentează aproape complet vârsta a treia, care în țările vestice reprezintă un pilon de bază în lanțul de consumatori. Vizualizez câte un cuplu de 70+ plimbându-se pe faleza olandeză sau pe aceea italiană, duminica la prânz. Cel mai probabil urmează să viziteze cât de curând și unul din restaurantele locale, căci acesta este normalul lor. Îmi imaginez fără să vreau preocupările unui cuplu român, la aceeași vârstă. Mă opresc.
Produse artizanale pe bază de lavandă – Varenna, Italia
Din educația noastră despre beneficiile produselor naturale lipsesc și influencerii. Ei controlează mințile adolescenților și ale adulților până la 45 de ani, dar aleg să promoveze produse ale unor companii consacrate. Nu exiști, dacă nu faci cumva să-ți iei produse de la cel puțin un brand de lux. False sau nu, să scrie pe ele că îți permiți.
Cum adică Lavandișor? Tocmai am citit că s-a deschis un alt magazin de lux pe Calea Victoriei, sigur s-a bazat pe un studiu de piață.
După ce am părăsit Lavandișor, am pornit pietonal de la magazinul Cocor până la Piața Amzei, iar pe drum am observat:
– cozi mari la covrigăriile deschise la câteva sute de metri una de alta;
– voluntari care construiau un perete cu zambile albastre pe gardul Spitalului Colțea, încercând conștientizarea cu privire la necesitatea vaccinului împotriva HPV;
– toate terasele de pe Calea Victoriei erau pline – coadă mare chiar și la înghețată, deși prea frig pentru început de martie; nimeni în fața mea la taraba Lavandișor;
– două puștoaice care machiate arătau majore, dar cine mai știe sigur, purtau poșete inscripționate cu nume de lux; dacă vă întrebați, se fotografiau în fața casei Miței Biciclista;
– ușa unui hotel de patru stele de pe Magheru purta sigla brandului turistic al României. Acela hulit, uitat, dar încă existent.
Carpathian
Atunci am surâs. Știu c-o să spuneți că în țara aceasta, în ultimii 30 de ani s-a acționat de multe ori fără plan și fără obiective măsurabile. În cazul Lavandișor, planul există, căci fenomenul crește, important este CUM ne lăsăm atrași.
La remarca: “Avem artizani cunoscuți… dar scumpi”, vă răspund că făcându-i cunoscuți pe cei mici și mulți, într-o zi o să ni-i facem accesibili.
Soluții sunt, iar ele încep cu:
-
Decidenții: Ei trebuie să înțeleagă producătorii locali ca brand de țară și să le acorde legi care să-i susțină și să-i transforme în punct pe cartea de vizită a României;
-
Giganții: în vest, produsele artizanale se comercializează în toate marile lanțuri de supermarketuri. Se numește incluziunea micilor întreprinzători și este impusă la nivel administrativ. Știu sigur că produsele artizanale nu vor mai fi percepute ca moft în România, în ziua când le vom fi integrat în normalul vieții. Așa cum deja integrăm legume și fructe de la furnizori locali în supermarketuri bucureștene sau în piețe volante. Dar a durat mai mulți ani.
-
Influencerii din spațiul digital: Este minunat că artizanii sunt promovați la TV, însă adevărata reclamă se desfășoară azi pe internet. Influencerii online sunt cei pe care eu i-aș ținti, de la Adelina și până la Selly, trecând prin Flick și soția lui, continuând cu Mircea Bravo și Dănuța. Nu știu câți i-ar susține pe artizani din convingere, la mulți activitatea este doar pentru imagine, nu neapărat că ar cunoaște sau că ar fi preocupați de ceva din ceea ce promovează, dar merită încercat. Este adevărat și că mulți influenceri deschid gura doar plătiți super-bine, însă chiar e nevoie de sprijinul lor, și nu ca demers unic, ci constant. În sezonul de rapiță, floarea-soarelui sau lavandă, ei și la fel lumea normală merg să se pozeze, să se simtă ca în sudul Frantei și pe urmă ei înapoi la produsele de lux, iar lumea normală la preocupările obișnuite. Diferența e că ei dau tonul, și nu observ că acest ton include târgurile artizanale. Iar lanuri cu lavandă avem în țară atâtea deja… La fel influenceri copiați fiecare de categoria pe care o targhetează.
-
Mesajul permanent: “În afară” magazinele, piețele volante, târgurile se bazează pe producție locală, mâncare locală, haine locale, produse cosmetice locale. Aceasta este ideea care ți se induce la tot pasul, iar îndemnul unic este de a sprijini comercianții locali. În mod cert aceasta este ceea ce ar trebui să facem și noi.
-
ChatGPT: Inteligența artificială înlocuiește omul pe multe segmente profesionale, iar cel mai la îndemână într-o situație care te vizează poate fi să-ți folosești mâinile. Am scris recent aici că „este posibil să asistăm la o cerere uriașă și un adevărat exod către meserii bazate pe prelucrare manuală, al multora dintre aceia nevoiți să se recalifice. Trendul este dat de plăcere și de nevoie, așa că nu fiți sceptici. În ultimii ani s-au relansat cam în toată Europa micii întreprinzători artizanali, ofertanți de hrană sau obiecte de uz casnic și vestimentar. Poate că acum este valul lor.” Poate tocmai din nevoia omului de a echilibra tehnologia cu natura.
Ziua artizanilor români abia mijește, dar cred în ea, căci expozanții Lavandișor au început acest parcurs și la un moment dat vor fi auziți și văzuți. Iar în acea zi, fiul lui Flori, Iustin, va conduce o afacere populară și cu tradiție.
Până la urmă, România chiar este și țara acelora care încearcă să o scoată din negură.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Lucruri interesante care ne țin informate – cine se teme de AI se teme degeaba
Matei al tău i-a dat GHOST Anei. Tu știai?
6 idei despre ChatGPT care ar trebui să ne (mai) liniștească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
