Multe dintre noi credem că poftele reprezintă felul corpului de a ne transmite că are nevoie de anumiţi nutrienţi. Mâncăm ceva, le satisfacem pentru moment şi apoi decontăm. Cum? Prin creştere în greutate, desigur. Și chiar povestea pe care ne-o spunem singure despre originea acestor pofte este cea care determină cât de uşor devenim captivele lor. Cauzele sunt, de cele mai multe ori, de ordin psihologic.
Condiţia culturală
La începutul anilor 1900, omul de ştiinţă rus Ivan Pavlov a descoperit cum câinii pot anticipa mâncarea ca răspuns la anumiţi stimuli asociaţi cu ora de masă. Într-o serie de experimente binecunoscute, Pavlov a învăţat câinii să răspundă prin salivare excesivă la sunetul unui clopoţel, ceea ce a condus la crezul că poftele pot fi explicate exact prin acest răspuns.
Să luăm, spre exemplu, pofta de dulce de la ora 15:00. Dacă ai consuma ceva dulce după amiază, atunci există şanse mari ca pofta aceasta să se intensifice la birou. Asta pentru că poftele se nasc din cauze externe, mai degrabă decât pentru că ar exista anumite nevoi ale corpului.
Pofta de ciocolată este una dintre cele mai comune în societăţile vestice, lucru care vine în sprijinul argumentului că dorinţele nu au legătură cu deficienţele nutriţionale, de vreme ce aceste dulciuri nu conţin în cantităţi importante nimic din ce am putea avea nevoie. Dimpotrivă, există convingerea că pofta survine din cauza feniletilaminei, o moleculă care face creierul să elibereze dopamină şi serotonină.
De asemenea, ciocolata este preferată mai mult de femei decât de bărbaţi, mai ales în perioada ciclului menstrual. Asta deşi alimentul nu poate suplini pierderea de fier din organism. Analiza indică faptul că pofta apare doar în aceste perioade, din cauza faptului că ciocolata este un aliment tabu, iar consumarea acestuia în alte momente duce la creşterea în greutate. Aşadar, o condiţie culturală.
Doar două treimi din limbile lumii conţin denumiri pentru pofte
O altă teorie susţine că poftele sunt cauzate de ambivalenţa sau tensiunile dintre dorinţa de a avea o mâncare şi dorinţa de a controla ceea ce mâncăm. Se ştie că femeile renunţă la a mai avea produsul, iar asta creşte şansele de a pofti, lucru care poate deveni problematic dacă este asociat cu emoţii negative.
Cercetările indică de asemenea faptul că, în timp ce poftele pentru ciocolată sunt prevalente în Vest, ele nu sunt comune în multe dintre ţările estice. Există inclusiv diferenţe în felul în care sunt promovate şi înţelese poftele pentru diferite dulciuri; numai două treimi din limbile lumii conţin cuvinte pentru pofte, iar în cele mai multe dintre cazuri cuvintele se referă la droguri, nu la mâncare. Totuşi, chiar şi în acele limbi care au denumiri specifice, există însă o lipsă de consens în privinţa semnificaţiei. Iar asta duce la dificultăţi în etichetarea problemei şi la combaterea ei.
Manipularea microbiană
Există cercetări care sugerează faptul că în corpul uman există trilioane de bacterii care ne manipulează poftele şi ne fac să mâncăm ceea ce ele au nevoie. Asta pentru că microbii îşi văd interesul şi se pricep să îşi atingă scopul. Mai exact, trimit semnale către creier, care ne fac să ne simţim cu moralul la pământ dacă nu consumăm suficient dintr-un anume nutrient sau, dimpotrivă, ne fac să ne simţim excelent când mâncăm ceea ce ele îşi doresc. De asemenea, pot altera şi receptorii de gust, astfel încât să consumăm mai mult în tentativa de a simţi gustul dulce. Aşadar, microbii nu ne spun întotdeauna să mâncăm ce este bun pentru noi.
Citiţi şi Carbohidraţii ne pot salva până şi căsnicia
Soluţia o reprezintă dieta variată, bazată pe un complex de carbohidraţi şi fibre, pentru a cultiva un microbiom divers. Adică, mâncarea sănătoasă duce la un microbiom sănătos, iar asta înseamnă că vom avea pofte doar pentru alimente care ne fac bine.
Taie-ţi poftele sau pune-le singură în cui!
Trăim în medii în care suntem încurajaţi constant să avem pofte. Reclame peste reclame cu mobilier gradina, vezi Doamne, în care oameni zâmbitori înfulecă ceva dulce. De aceea, specialiştii studiază diverse strategii cognitive prin care pot fi învinse. Unele cercetări arată că tehnicile de mindfulness pot funcţiona, însă una dintre cele mai eficiente metode este tăierea completă din dietă a mâncărurilor la care poftim.
Un studiu cu peste 300 de subiecţi care au consumat alimente cu diferite niveluri de grăsime, proteine şi carbohidraţi, a revelat că toţi au pierdut în greutate, iar când mâncau mai puţin dintr-un anume aliment, pofta pentru acesta scădea şi ea. Aşadar, pentru a reduce poftele, oamenii ar trebui să mănânce mai rar mâncarea la care poftesc, cel mai probabil pentru ca amintirile asociate cu acestea să se stingă în timp.
În ciuda acestor descoperiri, este clar că mai este mult de muncă până la înţelegerea completă a poftelor. Însă, până una alta, avem câteva puncte de pornire în încercarea de a le depăşi. Tot e ceva, nu?
Citiţi şi
“Ce să fac ca să slăbesc? Ce să mănânc? Dă-mi o listă!” Iată lista doctorului Adrian Copcea
Când și cum a apărut frigiderul și de ce nu mai putem trăi fără el
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
