Dacă n-aş fi scris asta, probabil că încă m-aş mai zbate ca un peşte nefericit în năvod ori aş da din aripi ca o vrabie în nisip…
Am citit şi recitit deunăzi replicile, pfiu!, de-a dreptul frustrato-ofensate…ce mai! De mâţă călcată adânc pe coadă, vis-à-vis de replica un pic nefericită, întrucât necesita unele completări, zic eu, legate de condiţia aproape sine qua non a unui viitor preşedinte de Românie, despre a avea sau a nu avea copii!
Vă asigur cu onoare, şi cine mă ştie aproape că ştie şi ce spun, că nu-s nici pe departe vreo simpatizantă a cuiva, ba m-apucă chiar plânsul când văd înşiraţi aceiaşi oameni prinşi de-atâtea ori într-o horă la care, noi, simplii ăştia de pe margine, am privit de-atâtea ori neputincioşi, cu dezgust şi fără vreo urmă de speranţă. Acum mă simt ca un porumbel rănit și călcat de de ăi din horă….
Şi ca să zic cum stă treaba… apoi cam aşa stă!
Ăl de vrea acolo sus, deasupra tuturor, trebuie să fi plătit măcar o dată întreţinere în luna ianuarie, trebuie să fi lucrat măcar o lună la stat ori la privat, să fi stat cel puţin trei ore peste program şi să fi avut acasă cel puţin un copil cu febră! Să simtă pe pielea şi sufletul lui că a avea copii nu are legatură cu a avea nepoţei, copii dragi ai prietenilor sau doar să-ţi placă ăştia mici! Ca urmare, să afle cum e să renunţi la tine şi să poţi trăi la schimb pentru altcineva, şi să fii cel mai fericit aşa! Să iubeşti, să oboseşti şi să dăruieşti fără măsură şi să nu ceri nimic la schimb! Tot prezenţa lui, v-ar ajuta dragi domni şi doamne deopotrivă, şi pe ăi de staţi la start dar şi ăi de pe margine, agitaţi şi pişcaţi de musca de pe căciulă, să aflaţi că 42 de lei într-o lună ajung pentru cel mult vreo căciulă de vreme rea şi trei kg de mere, că de restul se ocupă… noroc că nu înjur, căci altfel necuratul ar fi completat suspensia!
Ăl de vrea acolo sus, obligatoriu să fi fost sau să fie posesorul unui părinte pensionar, al unei străbunici cu pensie de maxim 300 de lei, uşor bolnavă, că deh, bătrâneţea nu vine singură, care mai dă câte ceva şi nepoţilor că ea, fericita, a aflat ce-i aia dăruire şi viaţă dincolo de sine!
Să fi fost sau să fi privit măcar medicul care cumpără medicamente pentru bătrânica singură, obligatoriu săracă, din salonul lui, şi se-ntoarce acasă după o zi, o noapte şi-nc-o juma de zi la copilul cu febră sau părintele pensionar, deschide TV-ul să afle ce mai e pe lumea asta cât el lipsea de pe planetă şi află că doctorii ăştia sunt toţi nişte şpăgari nenorociţi şi merită un loc numa bun la răcoare… I-am văzut eu pe unii dintre ei, şi i-am iubit, am vrut ca ei, şi, de m-aş fi închinat lor, nici Dumnezeu n-ar fi crezut că-i blasfemie, în condiţiile în care dumneavoastră ne-aţi băgat şi măcar de v-aţi pricepe să ne scoateţi!
Voi ce daţi şi când? Aproape nu v-am cere nimic, dacă o singură aţi fi simţit aşa…
“Țării mele și Poporului meu, când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori că vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de liniștea mormântului. Abia împlinisem 17 ani, când am venit la tine; eram tânără și neștiutoare, însă foarte mândră de țara mea de baștină, și am îmbrățișat o nouă naționalitate, m-am străduit să devin o bună Româncă. (…) Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimei mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. (…) Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inimă mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țara pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută.” REGINA MARIA
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
