Sunteţi frumoase şi asta înseamnă totul pentru voi. Vă duceţi la sală, aveţi grijă de voi şi astfel vă lăsaţi purtate doar de darul esteticului lasciv. Nu vă condamn, orice bărbat vă doreşte, vă soarbe din priviri, vă pune inima pe tavă! Este şi măgulitor, nu? Să ai totul la degetul tău mic, să danseze toţi după cum îţi place, la cherem, la o simplă strigare, ca la licitaţie. Iar când vă îndrăgostiţi, culmea, să descoperiţi că individul nu vă mai soarbe aşa cum o făcea, că nu vă mai acordă atenţie, că nu mai este suav, că oricum ai privi nu mai este cum era la început!
Sigur că voi nu aveţi nicio vină, vă duceţi la sală, vă antrenaţi muşchii, folosiţi cărţi motivaţionale, vă pregătiţi zilnic să fiţi perfecte, în niciun caz imperfecte! Şi când descoperiţi că sunteţi înşelate – cu „una imperfectă” – cădeţi în spaima angoasei fără să înţelegeţi minunea vieţii! Ei bine, dacă toate sunteţi perfecte, nu înseamnă oare că totul este liniar? Nu înseamnă că unul poate oricând să găsească o alta la fel de perfectă? Şi dacă avem un etalon al perfecţiunii, nu înseamnă că oricând poate fi mimat? Dacă avem reviste, ştiri, retuşuri, măşti, cerinţe, doleanţe, motivaţii şi toate cele nu înseamnă că totul poate fi trunchiat? Nu înseamnă, în ultimă instanţă, că totul este joc de glezne?
Dar voi nu aveţi nicio vină, pentru că ştiţi că iubirea poate fi cumpărată, atârnată la raft, într-un fel mimată; pentru că, oricând, confortul este mai important decât atingerea suavă din timpul nopţii. În fond, nimeni nu are nicio vină că sunteţi perfecte, nu? Cine ştie, poate doar cele care nu vă înţeleg şi vă apostrofează, din invidie, că nu sunt la fel de perfecte, dar oricând vă pot fura bărbaţii! Şi nu înţelegeţi, şi vă tot miraţi, chiar aclamaţi graţia divină, cum de este posibil ca Perfecţiunea să nu aibă, totuşi, o viaţă perfectă!?
Entropia estetică, de cele mai multe ori, îţi dă frumosul. Ceea ce face notă discordantă atrage, nu respinge. Iar liniaritatea estetică, dacă vreţi, cubismul lipsit de suflet… este o avalanşă care vine împotriva firii umane, poate că este specifică robotizării, însă iubirea ar trebui să fie mai mult decât o şampanie scumpă pe un iaht la fel de scump, mai mult decât un automatism, asta nu înseamnă că nu poate fi acolo, însă când totul este tras la linie, matematic, atunci dorinţa, pulsiunea, focul, tot ceea ce ţine de arborele nostru genealogic…. sucombă. Pune mişcarea pe hârtie şi o să vezi cum o omori fără să clipeşti. Pune alegerile liniare la treabă, la fel! Pune hainele, trucurile, tot ce mai vrei şi, uite aşa, o să ai portretul unui devorator de inimi, nu de iubiri! Forme, nu fond!
Pe George îl găsiți aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
