Mi-am căutat jumătatea de când mă ştiu. Primul sărut, la 4 ani, în spatele casei, cu vecinul care venea în vacanţe la bunici, Gabi Popescu.
Al doilea, ceva mai apăsat şi adânc, peste vreo zece ani, cu un alt porumbel voiajor, tot Gabi, tot în vizită pe la alţi vecini.
La 15 ani am fost prima dată cerută în căsătorie. Cu inel, nu cu diamantele pe care le visam eu, dar era inel, şi tot tacâmul.
La 17 ani am intrat pe ușă de mână cu Mihai şi i-am spus mamei că mă mărit. I-au dat lacrimile, draga de ea. Nici acum nu știu de unde mai este, la câte încercări i-am supus inima şi nervii. Şi tot aşa până să-l întâlnesc pe cel ce-avea să-mi devină soţ. Jumătatea mult cautată.
Păstrez şi acum aceeaşi naivitate de atunci. Ochi mari, miraţi de minunea care-mi face inima să-mi bată cu putere, stomacul să mi se strângă, mâna şi vocea să-mi tremure. Nu m-am pus niciodată în pole position, chiar de-am avut avans de-o pistă întreagă. Aşa simt şi aşa-mi confirmă privirile şi nţţţţ-urile veşnice ale mamei şi ale prietenilor.
Încetasem să mai caut şi, o bună perioadă de timp, am fost singură, fără acel semn de întrebare în minte care îmi apărea atunci când nu eram deja îndragostită de cineva, de fiecare dată când vedeam un bărbat…
Dacă el este jumătatea mea? Hmmm. Nu este aşa cum mi l-am închipuit, brunet, înalt, zvelt ca-n cărtile cu logofeţi cu pagini roase de citit și răscitit, cu stele-n în ochi şi zâmbet șăgalnic sub mustaţa-i subtire, cu drag de mine până peste puterile de înțelegere ale orişicui dar… dacă mi-a jucat mie mintea feste? Poate că o fi potrivit şi bine făcut, ca un tăuraş, în stare să mă poarte pe braţe până la adânci bătrâneţi. Sau bălai şi subţirel, să-l ascund sub cămaşă şi să fug cu el peste mări şi ţări.
Până când l-am văzut pe el. Era la copiator… un coleg nou, brunet, drăgut, ce zâmbea timid de fiecare dată când intra în birou, speriat de mine pentru că, arţagoasă din fire şi bătaioasă, mă certam la cuţite cu șeful lui mereu.
M-am măritat pe fugă, aproape cu forţa, după ce am fost cerută de nevastă într-o lună de când ne-am cunoscut şi am alergat după el alte 11 ca să oficializăm relaţia. Nici nu ne-am dezmeticit şi au venit copiii. Doi luceferi de băieţi! Şi divorţul. După doar șase ani. Nu mai eram fericită demult şi nici el nu era.
Mult timp l-am învinovăţit doar pe el, apoi uşor, uşor, am renunţat să mai arunc vina altcuiva în braţe. Aseară, între icnetele scoase la ridicatul de lopată şi aruncatul zăpezii peste gard, reflectam. Că trebuie să fi avut şi eu partea mea de vină.
Hîc. Încă o lopată… Dacă aş fi acceptat rolul de soţie excluzându-l pe cel de iubită? Care-i diferenţa? Aş fi avut pe cine să chem să dea zăpada din faţa curţii. Şi pe cine să sun la orice oră din zi sau din noapte, fără să mă gândesc dacă deranjez sau nu. Pe cine să rog să mă ajute la cumpărături… Nu aş mai fi stat să-njur printre gânduri şi dinţi strânși într-o dârdâială continuă, într-o noapte geroasă de ianuarie, cu lopata-n mână în faţa curţii, când toate nevestele pun masa sau se uită la televizor, la nu ştiu de serial de pe Euforia TV. De unde să ştiu, dacă eu dau la lopată?
Şi mă mai gândeam că femeia şi bărbatul au, fiecare, un rol bine definit într-o relaţie. Ea este vulnerabilă şi romantică, el este atent şi protector, amândoi, suport unul pentru celălalt.
Şi dacă lucrurile sunt doar în închipuirea mea, ce proiectează toate poveştile de iubire citite de copilă?
Şi dau la lopată, icnind în continuare.
Şi mi-am adus aminte de toate zilele în care am fost împreuna şi singură. La coşurile întregi de cumpărături pe care le împingeam ca apucata la 23:45 prin Metro, singurul loc unde puteam să fac cumpărături după 16 ore de birou, ședinţe, briefuri şi bugete. La b0x-urile de apă cărate pe burta de gravidă, până la 9 luni. La săpatul în grădină singură în timp ce jumătatea mea dădea cu aspiratorul în casă. La nopţile cu patul plin şi inima goală.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
